Portret/Marius Paul Hliban: De la Arte, la cârma închisorii

No title

Directorul Penitenciarului din Botoşani a introdus cercuri de pictură, muzică sau teatru pentru deţinuţi. Spune că nu s-a gândit niciodată la o altă meserie.

A urmat cursurile Liceului de Arte din Botoşani. După finalizarea gimnaziului, fiul fostului director al Penitenciarului din Botoşani s-a îndreptat către Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“. „În ultimul an de liceu, a venit tatăl meu acasă şi a spus că sunt două locuri pentru Academia de Poliţie, dar nu m-a forţat să mă duc. Opţiunea mi-a aparţinut. În momentul de faţă am o vechime de 15 ani în sistemul penitenciar, din care aproape şapte la conducerea acestei instituţii“, declară Marius Hliban.

S-a înscris la clasa cu specific de penitenciar

Vara în care a fost admis la Academia de Poliţie şi-o aminteşte şi acum drept cea mai scurtă vacanţă din viaţă. A absolvit bacalaureatul în iunie, iar pe 15 iulie Marius Hliban era declarat admis la Academie. „Simt câteodată că sunt pe tărâmuri mai sigure aici la penitenciar, decât acasă. Se întâmplă să nu îmi găsesc o haină acasă, dar aici găsesc orice cui. Iubesc foarte mult ceea ce fac. Am urmat la Academie clasa cu specificul muncii de penitenciar. Eram sigur că o să muncesc într-un centru de detenţie şi am dorit să ajung la cel din Botoşani pentru a fi acasă“, adaugă directorul Penitenciarului Botoşani. Hliban a introdus  mai multe proiecte care vizează reintegrarea deţinuţilor în societate: televiziune cu circuit închis, cerc de pictură, cerc de muzică sau cerc de teatru.

A făcut publice neajunsurile din interior

„Obiectivul meu, ca şi manager al acestei instituţii, este acela de a încerca să schimbăm un pic percepţia comunităţii faţă de persoanele încarcerate în Penitenciarul Botoşani. Prin activităţile de reintegrare socială reuşim uneori“, spune directorul. În acelaşi timp, a făcut publice mai multe din neajunsurile instituţiei. „Am permis accesul echipelor media în unitate pentru a vedea regulile care guvernează o unitate de detenţie. Importante pentru noi sunt şi legăturile create cu instituţiile culturale pe care le-am atras în proiectele noastre“, adaugă Hliban.

Botoşăneanul spune că şi-a câştigat respectul deţinuţilor şi în afara penitenciarului. Directorul povesteşte că nu de puţine ori s-a întâmplat să fie salutat respectuos pe stradă de către foşti deţinuţi, care îşi ispăşiseră condamnarea. „Scopul principal al penitenciarului este de a reintegra în societate persoanele private de libertate şi, imediat după acesta, este acela de custodiere a acestor persoane care se află încarcerate în unitatea de detenţie“, explică Hliban.

întrebări şi răspunsuri

Dacă nu ar fi penitenciarul, care altă ramură a Poliţiei v-ar atrage?
Îmi place atât de mult ceea ce fac încât nu m-am gândit niciodată.

Sunt şi decizii luate pe care le regretaţi în prezent?
Ca şi conducător, în orice domeniu nu trebuie să începi o altă luptă până ce nu ai încheiat-o pe precedenta. Dacă vrei să câştigi trebuie să închei mai întâi un război pentru a începe altul.

Aţi avut parte şi de momente grele în activitate?
Da. Ca în orice ramură de activitate există şi astfel de momente. Pentru mine, nu există „nu vreau“, sau „nu pot“ sau „lăsăm pe mâine“. Îmi place să mă implic în tot ceea ce fac şi să reuşesc să sparg barierele.

ce-i place
„Iubesc dinamismul şi caut tot timpul să am activitate, nu să mă închid în birou şi să ies când se termină programul“, afirmă Hliban.

ce nu-i place
Mediocritatea. „Nu îmi place neseriozitatea. Iubesc haina militară şi de mic am fost atras către această ramură de activitate“, spune acesta.

profil
născut. 28 iunie 1973, Botoşani.
studii. Academia de Poliţie „Al. I. Cuza“.
familie. Căsătorit, are un copil.