PORTRET/ Gabriela Raclaru - Face carieră pe tărâm american

Tânăra este reprezentanta unei firme internaţionale de produse cosmetice. A început ca îngrijitor de plante ornamentale din birourile unde, peste ani, avea să ajungă manager.

La începutul anilor ’90, Gabriela a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Botoşani. „După 5 ani de liceu, am ajuns în faţa unei dileme: să urmez o facultate sau să profesez ca învăţătoare. Deşi îmi doream mult fac cursuri superioare, am ales să lucrez un an sau doi, ca să adun ceva bani. Aşa am ajuns învăţătoare“, povesteşte Gabriela.

După doi ani de navetă, Gabriela a înţeles că îşi doreşte mult mai mult de la viaţă. Lucrul cu copiii era plăcut, dar în acelaşi timp sistemul de învăţământ nu îi oferea prea multe opţiuni de carieră. Aşa că şi-a luat inima în dinţi şi, în 1996, a susţinut examenul de admitere la una din facultăţile din Bucureşti.

După începerea cursurilor a realizat însă că nu este uşor să faci faţă cheltuielilor într-un oraş aşa de mare cum este Capitala, aşa că şi-a căutat un job. L-a găsit pe cel de îngrijitor de plante ornamentale. „Nu câştigam cine ştie ce, dar era o muncă frumoasă şi aveam o mare mulţumire să văd cum un ficus sau un bonsai creşteau sub ochii mei. Sâmbăta şi duminica îmi rotunjeam veniturile făcând ce ştiam eu mai bine: să predau. Am dat meditaţii la engleză pentru copii de la clasa a IV-a, până la a XII-a“, îşi aminteşte botoşăneanca.

Pasul spre America
De la îngrijirea plantelor ornamentale până la slujba care, peste ani avea să o ducă în America, nu a mai fost decât un pas. Într-unul din birourile unde turna apă la flori îşi avea sediul o companie de cosmetice, care la acea vreme se extindea şi avea mai multe posturi disponibile de operator calculator.

A aplicat pentru oferta de joburi şi a fost admisă. După nici trei ani a ajuns supervizor. Iar după alţi trei a fost numită manager în cadrul firmei. „Sunt dovada că în România o femeie îşi poate construi o carieră internaţională din muncă cinstită, fără să aibă „relaţii” şi fără să dea sau să primească favoruri de orice natură. Am lucrat multe ore pe zi, am făcut şi sacrificii personale, dar am avut şi oportunităţi interne de carieră şi superiori care mi-au observat eforturile şi rezultatele“, spune Gabriela.

Model revoluţionar de afaceri pe piaţa globală
După 11 ani de carieră, botoşăneanca a fost invitată să lucreze la New York, în America, unde va trebui să gândească, alături de alţi câţiva manageri din alte ţări ale lumii, un model revoluţionar de afaceri pe piaţa globală. Noua provocare nu o sperie, ci mai degrabă o incită. „Este o mare responsabilitate şi în acelaşi timp o onoare care mă face să merg mai departe, să-mi doresc mai mult. Un om îşi poate testa capacităţile şi se poate dezvolta doar în faţa unor provocări pe măsură“, a încheiat Gabriela Raclaru.

Profil
Născută. 10 noiembrie
1974, Botoşani.
Studii. Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice,
SNSPA Bucureşti.
Familie. Necăsătorită.

Întrebări şi răspunsuri
De la a învăţa copiii să scrie până la a fi manager este o cale lungă. Cum ai parcurs-o?
Pas cu pas. Mai întâi prin studiu universitar, apoi trecând prin toate etapele unei cariere, de la specialist la manager. Baza bună a fost pusă încă de la şcoala primară şi gimnazială. Am renunţat la învăţământ cu 14 ani în urmă pentru că îmi doream altceva şi ştiam că pot mai mult. 
Există o anume „reţetă“ pentru a avea succes?
Putem să-i spunem noroc sau putem să-i spunem conjunctură favorabilă. Ştiţi cum zice o vorbă: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă“. Norocul a fost că am fost omul potrivit la locul potrivit, că am găsit o firmă care răsplăteşte performanţa.

Ce-i place
Îi place să meargă la fitness pentru a se menţine în formă şi pentru a fi sănătoasă. Când are timp liber se uită la filme de comedie şi reciteşte cărţile care i-au fermecat adolescenţa. Îşi petrece concediile cu prietenii, pe litoralul românesc. Îşi doreşte să aibă un copil, o pisică şi o grădină cu flori.

Ce nu-i place
Detestă incompetenţa, lenea, „mica ciupeală“, parvenitismul şi manipularea oamenilor. Nu-i plac deloc frigul şi vremea ploioasă. Drept urmare, nu ştie să înoate, să schieze sau să patineze.

Citeşte povestea în