Stiri din Botosani

S-a născut în Cluj-Napoca, a copilărit în Botoşani, a făcut facultatea la Iaşi, dar a ales să trăiască pentru tot restul vieţii în Thailanda. Aceasta este pe scurt povestea lui.

Când mai toţi tinerii visau să ajungă în Occident, Horaţiu Stan a preferat îndepărtata Asie, unde a fost angajat ca profesor de ştiinţe şi Engleză la un colegiu, unde predă şi acum. 
„Am fost atras de mirajul Asiei“, spune el scurt. A plecat din ţară imediat după facultate pentru a scăpa de armată şi de 13 ani s-a stabilit în Thailanda, unde s-a căsătorit şi are doi copii.

„Ca să nu fac armata, am cumpărat un bilet de avion dus-întors cu destinaţia Bangkok. Viza a fost o formalitate. Aşa m-am trezit de unul singur într-un oraş imens dintr-o ţară asiatică, de care doar citisem prin cărţi şi internet“, îşi aminteşte tânărul.

A apelat la călugări
Viaţa lui Horaţiu bate orice film de aventură şi asta pentru că a trebuit să se adapteze din mers cu obiceiurile orientale. Primul contact cu Thailanda i-a lăsat impresia că va muri de foame. „Sperasem să găsesc o slujbă în industria hotelieră. Se căuta doar personal cu experienţă, cu studii de specialitate, cunoscători ai câtorva limbi străine, de preferat chineza şi japoneza. Aşadar, nu aveam nicio şansă. Locuiam pe o stradelă foarte animată, Kao San Soi, un mozaic de specificuri culturale“, îşi aminteşte Horaţiu. Nu ştia limba şi nu avea nicio şansă să-şi găsească un loc de muncă. Pentru a-şi salva pielea, a apelat la mila unor călugări budişti.

„După o săptămână  de la sosire m-am refugiat într-un templu budist. Am tocit o groază de chestii în limba pali şi sanscrită ca să fiu hirotonisit. Am fugit din templu exact înainte de ceremonia oficială“, spune Horaţiu.

Un ziar i-a schimbat viaţa
Norocul i-a sărit în cale sub forma unui ziar în limba engleză. „La rubrica anunţuri-recrutări se căutau vorbitori nativi de engleză. Am intrat în contact cu un american, care mi-a oferit pe loc un part-time job, să predau engleza unora dintre clienţii firmei sale. Mi-a sugerat să mă prezint drept canadian din Quebec“, povesteşte cu umor tânărul.

Ulterior, s-a angajat ca profesor de Ştiinţe şi Engleză la Assumption College Sriracha, cea mai mare şcoală de pe coasta de est a Thailandei. „De cinci ani m-am mutat într-un orăşel de la marginea junglei. Practic, am descoperit adevărata Thailandă, cu jungla ei, cu misterele ei, cu locurile neatinse de turişti. Sunt la 200 de kilometri de Bangkok“, precizează Horaţiu. Ca să se adapteze în Thailanda a fost nevoit să se supună necondiţionat regulilor sociale de aici. „Aici nu contează că un individ debitează nişte inepţii, atât timp cât el este bătrân. El va fi respectat şi urmat fără rezervă datorită senectuţii sale. Nu poţi să ţii pe cineva de mână în public. Asta e Thailanda“, a  spus în final profesorul.

Profil
Născut. 26 iulie 1973,
Cluj-Napoca.
Studii. Universitatea
„Al. I. Cuza“ Iaşi,
Facultatea
de Filosofie
şi Psihopeda-
gogie, 1998.
Familie. Căsătorit,
are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Cu ce te ocupi în prezent?
Predau la Assumption College Sriracha, o şcoală cu aproximativ 5.000 de elevi, situată cam la 200 de kilometri de Bangkok, undeva pe coasta de nord-est a oceanului. Obiectul meu se numeşte  Ştiinţa şi, suplimentar, pregătesc anumiţi elevi pentru un test de limba engleză: Cambridge TESOL.
Vei mai reveni vreo dată în România?
În viitor mi-aş dori să revin temporar în ţară, pentru a le da şansa copiilor mei de a studia într-o universitate românească. După ce voi simţi că inserţia lor socială e funcţională, că se pot descurca pe cont propriu, voi reveni cu siguranţă în Thailanda.

Ce-i place
Îi plac simţul de ordine şi devotamentul civic, feed-back-ul cotidian. Îi place la nebunie mâncarea thailandeză. Ocazional, a savurat şi unele exotisme culinare extreme gen cobre, şobolani de câmp, lăcuste, bambus, carne de rechin sau crocodil.

Ce nu-i place
Îi displace zgomotul. Tânjeşte după un colţ liniştit ca în natura românească. „Oraşele thailandeze supurează de zgomot. În natura de aici toate vietăţile junglei sunt foarte zgomotoase, ca şi cum şi-ar demarca decibelic teritoriul“, precizează Horaţiu.