Botoşani: Portret/Ecaterina Chihaia: Omul pentru care viruşii sunt o joacă

Şi-a dedicat viaţa studierii bolilor şi a reuşit, în cei peste 30 de ani de carieră ca epidemiolog, să găsească leac pentru diverse afecţiuni.

Olteancă get beget, Ecaterina Chihaia nu şi-a imaginat că va lăsa Craiova pentru Moldova. Soarta a făcut ca, după terminarea Facultăţii de Medicină, să fie numită medic în localitatea Săveni. Se întâmpla în 1977, iar de atunci nu a mai plecat din Botoşani.

„Aşa era în acea perioadă. Când terminai şcoala, te trimitea la o circă rurală sau într-un oraş muncitoresc. Alegerea specialităţii medicale se făcea nu neapărat cum voiai tu, ci în funcţie de nevoia de medici dintr-o anumită regiune“.

 
Condiţii grele de lucru

La începutul anilor ’80, după o specializare în boli contagioase, medicul Ecaterina Chihaia s-a angajat la Sanepid şi a devenit epidemiologul şef al judeţului. Primii ani la Botoşani i-au marcat profund cariera. Condiţiile grele de muncă le resimte şi acum.

„Mergeam cu o dubiţă, ne bătea viscolul şi zăpada. Cred că atunci mi-am îmbolnăvit genunchii. Înotam prin zăpadă până la brâu ca să-i convingem pe oamenii din toate cătunele să se vaccineze“, mărturiseşte medicul. Pentru Ecaterina Chihaia, fiecare pas din cariera de epidemiolog a fost riscant din cauza instrumentarului învechit şi a uşurinţei cu care putea fi luată boala.

În perioada 1979-1986 erau tot mai multe focare de hepatită B în colectivităţi. Pentru că se recoltau probe rudimentar, iar acele erau spălate şi refolosite, riscurile erau uriaşe. Apariţia HIV i-a pus pe epidemiologi în alte situaţii alarmante. „Unii se mai înţepau cu acele când recoltau probe şi te gândeai că, dacă ai vreo rană, îţi rişti sănătatea“, a spus medicul. 

Cu toate acestea, eradicarea difteriei, eliminarea poliomielitei, a rujeolei şi scăderea numărului cazurilor de hepatită virală sunt doar câteva dintre satisfacţiile pe care i le-a adus munca de epidemiolog. „Este un domeniu al medicinei fascinant!“, mărturiseşte Ecaterina Chihaia, pentru care depistarea viruşilor a devenit o joacă de copii.

A studiat primul
caz de SIDA din judeţ

În cele aproape trei decenii de când se ocupă de cauzele apariţiei bolilor, Ecaterina Chihaia a văzut multe. De la viruşi gripali, care au suferit zeci de mutaţii, la epidemii care au pus în pericol viaţa a sute de botoşăneni. În august 1988, a apărut primul caz de  infecţie cu HIV.

„Atunci nici măcar nu era voie să spui că există. Ancheta a fost făcută în secret. Nu puteai să vorbeşti despre aşa ceva. Oamenii nu trebuiau să ştie despre o boală atât de cumplită“, a mai spus medicul. Cea mai  grea misiune este să anunţe un pacient că este infectat cu HIV. „Sunt unii care refuză să creadă şi există o perioadă de timp în care trebuie să se acomodeze. E nevoie uneori de intervenţia unui psiholog“, explică specialistul.

Anii ’90 i-au adus bolile tropicale

Odată cu deschiderea graniţelor şi facilitarea circulaţiei, au început să se răspândească şi boli necunoscute în România, punând epidemiologii în dificultate. De la malarii aduse de marinari, la brucela „importată“ din Turcia şi Italia, bolile tropicale au început să câştige teren şi la Botoşani.

Medicul a fost nevoit atunci să se adapteze din mers, să se întoarcă la cărţile de specialitate şi să caute soluţiile cele mai potrivite pentru a nu pune în pericol sănătatea populaţiei. „Am reuşit să controlăm de fiecare dată situaţia, chiar dacă aceste boli tropicale nu erau cunoscute la noi. Am izolat pacienţii şi le-am administrat tratamente potrivite,  astfel încât nu s-au înregistrat cazuri secundare. Asta e menirea noastră. Să facem în aşa fel încât să nu mai existe şi alte cazuri. Mă mândresc cu asta“, a mai spus medicul.

Întrebări şi răspunsuri

V-aţi gândit atunci când aţi început şcoala că veţi ajunge medic epidemiolog?
Când terminai şcoala, te trimitea, vrei nu vrei, la un dispensar rural sau de oraş muncitoresc. Alegerea specialităţii medicale se făcea nu neapărat cum voiai tu, ci în funcţie de  specialităţile deficitare şi de zonele cu prea puţini medici.  

Care a fost prima situaţie în care aţi simţit că sănătatea judeţului depinde de dumneavoastră?
Nu de mine ca persoană, ci de Compartimentul de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile. Noi suntem o echipă, împreună cu asistenţii. Chiar şi şoferul face parte din această echipă. Acum nu mai sunt epidemiile care au fost, nu mai sunt probleme. Dar au existat probleme mari, de exemplu în 1985, când se şi murea de rujeolă. În fiecare dintre acele cazuri simţeam că ceea ce facem noi este foarte important, ba chiar vital.

Ce-i place
Lucrul bine făcut, indiferent în ce domeniu, personal sau pentru colectivitate, şi care să dureze în timp. Îi plac foarte mult şi florile.

Ce nu-i place
Nu suportă superficialitatea, amânarea lucrurilor de pe o zi pe alta, comoditatea, indiferenţa şi lipsa de iniţiativă.

Profil

Născută. 7 aprilie 1952, Craiova.
Studii. Facultatea de Medicină, absolvită în 1977 la Craiova.
Familie. Căsătorită, are doi copii.