Botoşani: Viorica Popa: Îndrăgostită de tradiţia armeană (PORTRET)

Botoşani: Viorica Popa: Îndrăgostită de tradiţia armeană (PORTRET)

Preşedintele Uniunii Armenilor îi reprezintă pe cei 82 de membri şi îşi doreşte ca botoşănenii să nu uite cuvântul „armean“.

A fost crescută într-o familie unde biserica era importantă. Acum, pentru  Viorica Popa, preşedinta Parohiei Bisericii Armene din Botoşani, lăcaşul de cult a devenit copilul ei şi o vede ca pe sprijinul de netăgăduit al fiecărui om. Pasiunea şi dăruirea de care dă dovadă a moştenit-o de la bunica ei. Încă de la o vârstă fragedă a mers în fiecare duminică la slujbele oficiate, iar acum încearcă să păstreze vie amintirea uneia dintre cele mai importante comunităţi de altădată.

Mândră de originile ei

„Deşi am fost educată într-un sistem ateu, eu de la început am spus colegilor că sunt armeancă şi că merg în fiecare duminică la slujbă. Mă duceam de Paşte, de Crăciun, mereu“, mărturiseşte Viorica Popa. Vreme de 30 de ani a lucrat la Biblioteca Judeţeană din Botoşani, iar după ce s-a pensionat s-a dedicat întru totul muncii pentru minoritate. „În comunitate sunt de când m-am născut, dar din comitet fac parte din 1988“, continuă botoşăneanca.

„Vreau să rămână cuvântul «armean»“

Femeia îşi aduce aminte că atunci când era mică i-a mărturisit bunicii că vrea să-şi construiască propria ei biserică. Acum, la 71 de ani, este fericită că poate spune că şi-a îndeplinit visul. Nu mai sunt decât 82 de membri înscrişi la Uniunea Armenească în prezent, însă Vioricăi Popa nici nu-i trece prin cap să renunţe la misiunea ei: „Eu vreau să rămână în urechile oamenilor cuvântul «armean»“, spune ea hotărâtă.

Viorica Popa se luptă pentru terminarea lucrărilor de renovare la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“. Din 1991 au început acţiunile, dar fondurile n-au fost suficiente. Îşi pune speranţa că, odată reabilitate, monumentele vor rămâne singurele mărturii.

„Mamă“ a 82 de oameni

Mai tot timpul se află în sediul Uniunii. Între vizitele zilnice la biserica de vizavi şi discuţiile cu ceilalţi membri, merge la fostul ei loc de muncă şi colaborează cu Secţia Etniilor. În fiecare an, pe 9 mai, organizează expoziţii cu produse şi aduce chiar şi mâncare specifică. Se consideră datoare tuturor celor care s-au implicat înaintea ei în dezvoltarea marii familii.  Viaţa ei se rezumă la trei lucruri importante: biblioteca, despre care zice că „uneori mai spuneam biserică, în loc de bibliotecă“, bineînţeles, biserica şi, nu în ultimul rând, nepoţii. 

Profil
Născută. 22 ianuarie 1938, Botoşani.
Studii. Şcoala de Biblioteconomie, Bucureşti.
Familie. Văduvă, nu are copii.

Întrebări şi răspunsuri
Ce v-a marcat atunci când eraţi copil?
Când eram copil şi mergeam la biserică credeam că părintele Baronian este Dumnezeu. Avea un dar nemaipomenit de a face slujbe.
Care este visul dumneavoastră?
Să fie biserica şi curtea interioară gata.
Credeţi că oamenii vor uita comunitatea armenilor?
Nu cred, pentru că şi acum când trec pe stradă, îi văd cum se închină şi mă întreabă când vom sfinţi biserica.

Ce-i place
„Îmi place foarte mult să citesc şi să mă uit la emisiunile de muzică populară. Îmi place de Matilda Pascal Cojocoriţa şi, în general, ador muzica moldovenească şi cea a bucovinenilor“.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac oamenii care, în loc să oprească certurile, se trezesc şi le măresc prin vorbe“.