Botoşani: PORTRET: Dumitru Ţiganiuc: „A fi elev este o profesie“

Botoşani: PORTRET: Dumitru Ţiganiuc: „A fi elev este o profesie“

Profesorul le-a împărtăşit copiilor săi, timp de mai bine de jumătate de veac, pasiunea pentru limba română şi este supărat pe noile generaţii.

A fost un explorator al cuvintelor, de când era copil a realizat că poeziile ascund mai mult decât simple rime şi măsuri. O dată interesul stârnit,  Dumitru Ţiganiuc a plecat în căutarea propriilor sale cuvinte, convins că „pot şi eu să fac o altă ordine mai frumoasă, pe sufletul şi imaginaţia mea“.

Un mare ajutor în acest demers i l-a oferit şi profesoara de la liceul din Truşeşti, Maria Tudose, care l-a fascinat dintotdeauna prin maniera ei de a preda la ore. Le-a prezentat elevilor cele mai frumoase poezii ale lui Blaga sau Arghezi, chiar dacă în perioada comunistă nu erau indicate, iar tânărul Dumitru Ţiganiuc a realizat atunci că vrea să devină profesor.

„Este o bucurie extraordinară pentru elev când vede că te apleci peste textul lui şi nu-l refuzi, ci cauţi acel «ceva»“, povesteşte botoşăneanul despre generaţiile pe care le-a îndrumat. L-a ajutat dragostea faţă de limba şi literatura română, după cum spune chiar el, iar copiii au fost mereu interesaţi de orele sale. „Ei se bucură când te joci“, se destăinuie Dumitru Ţiganiuc.

Şi-a iubit meseria de profesor şi, chiar dacă îi ocupa foarte mult timp, a găsit mereu loc şi pentru poezie, pasiunea vieţii sale. S-a ocupat de cenaclurile literare din zona Moldovei şi a colaborat la diverse publicaţii de profil, precum „Amfitrion“, „Convorbiri literare“ sau „Contemporanul“. 

A primit o importantă distincţie culturală

Ca un semn al recunoaşterii pentru activitatea literară şi profesorală, în anul 2000 a primit, prin decret prezidenţial, brevetul şi medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu“. Foştii elevi îşi aduc aminte şi acum de profesorul de limba română şi spun că îi iubeau orele şi vedeau în el un povestitor şi nu un simplu cadru didactic. „Îl ascultam cu drag pentru că nu doar preda, spunea o poveste“, îl descrie Raluca Ivan, o fostă elevă. 

 Asta şi pentru că, după cum mărturiseşte chiar Dumitru Ţiganiuc, a fi cadru didactic nu era doar o slujbă: „Profesorul trebuie să aibă ochi şi urechi pentru potenţialul spiritual. Altfel, nu este decât o simplă meserie de rutină“. A căutat tot timpul prin clase acea licărire, acea inteligenţă nativă. Elevii săi îl urmăreau pas cu pas şi-l vedeau ca pe un mentor şi un „stăpân al cuvintelor“.

Acum, profesorul s-a pensionat şi spune că poezia îşi primeşte respectul cuvenit. În curând, Ţiganiuc va scoate o nouă carte.

Profil

Născut: 24 martie 1941, Ripiceni, judeţul Botoşani.
Studii: Facultatea de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.
Familie: Căsătorit, are o fată.

Întrebări şi răspunsuri

Cum sunt ultimele generaţii de elevi?
În ultimul timp au apărut  discontinuităţi fantastice. Elevii sunt atraşi spre distracţie, spre dragoste. Alor mei le spuneam mereu că «a fi elev este o profesie».

Ce era spectaculos la profesoara dumneavoastră din liceu, doamna Tudose?
Mă impresiona atenţia pe care o acorda frumuseţii inefabile a unui vers din Bacovia.

Momentul pensionării a însemnat şi un regret, în acelaşi timp?
A fost un regret, fără discuţie. Un regret că m-am despărţit de colegi şi a apărut un fel de nostalgie. Dar acum am cu ce să mă ocup, sunt cărţi care mă aşteaptă să le cunosc.

Ce-i place
„Îmi place să citesc cărţi bune. Cărţi pe care le aleg după gustul meu şi care au o anumită cotă şi temperatură“.

Ce nu-i place
Cazul educatoarei care a fost prinsă beată la grădiniţă este un exemplu de comportament pe care fostul profesor de limba română nu-l suportă. Spune că acestea sunt momente de „coborâre a steagului uman“.