Botoşani Primul patron de societate pe acţiuni din ţară trăieşte cu o pensie de 750 de lei

Aurel Anghelache, fost maistru la o fabrică din Botoşani, a fost în anii ’90 unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din ţară. Botoşăneanul a înfiinţat prima societate pe acţiuni din ţară după 1989. Acum, după două decenii de capitalism, firmele sale sunt în faliment.

Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins pe Aurel Anghelache muncind ca maistru şef într-o întreprindere mamut a statului care producea saltele şi saci de dormit în Botoşani. Avea 43 de ani, era erou al muncii socialiste şi pentru că secţia sa depăşea lunar planurile impuse de comunişti ridica în unele luni salarii şi de câte 17.000 de lei. O adevărată avere, având în vedere că la acea vreme un apartament cu două camere în centrul oraşului costa cel mult 90.000 de lei. Cum de bani nu se putea plânge, în 1990 a hotărât că este momentul să devină capitalist adevărat şi să se privatizeze. Aşa a luat fiinţă SC Fastt SA, prima societatea pe acţiuni cu capital privat din România.

S-a asociat cu statul pe 9 septembrie 1990

„Înfiinţarea firmei a durat vreo trei luni pentru că autorităţile statului nu ştiau la acea vreme ce au de făcut. Am mers cu juristul la Monitorul Oficial la Bucureşti şi ăia au strâns din umeri şi m-au trimis cu hârtiile la Petre Roman, care era prim-ministru. Pe 9 septembrie 1990, Petre Roman a semnat personal actele în baza Legii 15 şi am fost primul din ţară care s-a asociat cu statul pentru a înfiinţa un SA. Pe 1 octombrie s-a publicat în Monitorul Oficial şi aşa am devenit patron. Statul a pus în firmă nişte maşini de cusut vechi, iar eu capitalul pentru dezvoltarea afacerii”, mărturiseşte Anghelache.

Fabrica avea 1.000 de angajaţi

Fără să aibă vreo şcoală de management, fostul maistru a reuşit în mai puţin de un an să creeze un adevărat imperiu industrial. SC Fastt SA producea articole sportive, saltele, saci de dormit, corturi, mobilă, umbrele de terasă şi cofecţii. Afaceristul avea şi o reţea proprie de 15 magazine de desfacere în judeţele Botoşani şi Suceava. În fabrica lui lucrau aproape 1.000 de oameni. Pentru a face faţă comenzilor, bărbatul a fost nevoit să lucreze şi cu 250 de deţinuţi luaţi cu contract de la Penitenciarul Botoşani.

„Era un infern. Se lucra în trei schimburi pentru că nu făceam faţă numărului mare de comenzi. Vindeam tot ce produceam şi nu exista marfă pe stoc. TIR-uri întregi plecau în ţară, dar şi în Polonia sau Turcia. Cel mai bine se vindeau corturile Cerna, pe care le înregistrasem la OSIM ca marcă proprie. Marca Fastt era omologată şi înregistrată, iar produsele îmi erau protejate împotriva copierii modelelor“, îşi aminteşte fostul patron. Societatea lui devenise al doilea producător de corturi şi articole sportive din România, după o fabrică de stat din Urziceni, iar Aurel Anghelache era unul dintre cei mai cunoscuţi afacerişti din ţară. Botoşăneanul era invitat de şefii Guvernului la întâlnirile cu oamenii de afaceri din ţară, la târguri şi făcea parte din delegaţiile internaţionale care urmăreau găsirea unor noi parteneri externi.

„Produceam corturi militare de mari dimensiuni pentru bazele NATO din Europa. Plecam peste tot în delegaţii cu primul ministru şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu“, spune Aurel Anghelache. Printre cei care i-au vizitat fabrica se numără fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Nicolae Văcăroiu sau fostul ministru al Tineretului şi Sportului Alexandru Mironov.

A făcut o nouă societate

Prima societate pe acţiuni  din România a funcţionat până în 1994, an în care s-a dizolvat şi s-a închis.  Pentru că statul nu a mai investit în firmă, Anghelache s-a retras din afacere şi a deschis un nou SA.  Sub denumirea de SC Staff SA, afaceristul a continuat să producă exact acelaşi produse pe care le întregistrase la OSIM ca mărci proprii. Producţia era dezvoltată mai mult pe confecţii, echipamente de camping şi mobilier pentru terase. Firma sa era printre cei mai mari producători de umbrele de terasă.

Lunar, plecau din fabrică zeci de TIR-uri încărcate  cu produsele mărcii Staff  către ţările occidentale. Afacerile au prosperat până în 2000, când mărcile sale au început să fie produse fără acceptul său de mai toate fabricile de profil din ţară. În prezent, Aurel Anghelache a ajuns de nerecunoscut. Cel care a fost odată unul dintre primii magnaţi ai României capitaliste aşteaptă acum ca poştaşul să-i aducă pensia de 750 de lei.

Capitalismul l-a ruinat

„Nu am fost niciodată bogat. Am fost un fraier care a muncit cot la cot cu angajaţii pentru ca alţii să profite de pe urma mea. Nu mi-am pus salarii de sute de milioane de lei ca să fiu un exemplu bun în faţa angajaţilor. După o viaţă de muncă m-am ales cu o pensie de 750 de lei şi cu firmele vândute cu bucata la fier vechi. Asta a făcut capitalismul din mine“, spune cu năduf botoşăneanul. Bărbatul are şi mari probleme de sănătate. „Sufăr de cinci boli. Aproape mi-am pierdut vederea din cauza diabetului şi abia pot să mă deplasez. Am şi insuficienţă renală.  Personal, eu nu văd scăpare din criza asta. România este pierdută pentru mulţi ani de acum încolo“, spune el cu vocea tremurând. Firma lui se află în isolvenţă şi sub administrare judiciară, iar halele de producţie au ajuns ruine. Doar fotografiile în care apare alături de importanţi oameni ai statului îi mai aduc aminte de vremurile bune.

Plimbat prin sălile de judecată pentru mărcile înregistrate

De 11 ani, botoşăneanul se judecă prin tribunale pentru recunoaştearea drepului de proprietate intelectuală, solicitând daune de zeci de milioane de euro firmelor care i-au copiat produsele şi i-au falimentat afacerile. „Până acum am reuşit să anulez mărcile care mi-au fost copiate şi am deschis un proces de daune civile care se află pe rolul Tribunalului Bucureşti. Spre exemplu, mă judec cu Staff Colection Bucureşti, cărora le cer 5 milioane de euro pentru că au produs ilegal sub marca înregistrată de mine. Mai am procesele cu umbrelele pe care le-am pierdut în ţară pentru că mi-au anulat abuziv certificatul de autor al modelului meu înregistrat la OSIM. Acum cauza se judecă la CEDO“, precizează Aurel Anghelache.