Botoşani: Portret/ Mihail Nistorică a pus racheta în mână la sute de copii

Mulţi dintre elevii săi au ajuns antrenori la marile academii de tenis de câmp din Europa. Sportivul ocupă locul şase pe ţară la veterani.

Toţi din Botoşani  îl ştiu de Mişu Nistorică şi este notorietate că nu prea poate fi învins în sporturilor pe care le practică cu o pasiune ieşită din comun.La 41 de ani este considerat as în tenis de masă, baschet, bowling şi nu în ultimul rând în tenis de câmp, unde este şi instructor pentru copii la Şcoala 13.

S-a apucat de acest sport din întâmplare

A ajuns să joace tenis de câmp în urma unei provocări, pe când avea 18 ani, iar de atunci puţine zile au fost când nu a pus mâna pe rachetă. „De la şapte la 18 ani am jucat tenis de masă şi cea mai mare performaţă a fost că am ieşit pe locul trei la Cupa UTC pe ţară. Într-o zi am ajuns din întâmplare la Clubul Sănătatea şi, ca să mă dau mare, am întrebat cine-i cel mai bun şi vrea să joace cu mine. Pe teren era Mişu Gontaru, care pe vremea aceea era trecut de 60 de ani. Omul mi-a spus cine-i cel mai bun, dar m-a întrebat şi dacă nu vreau să joc cu el un set. Am râs de el şi chiar i-am spus să stea în banca lui că-i prea bătrân şi poate muri. Până la urmă am jucat şi m-a bătut la zero. Înfrângerea m-a înverşunat atât de tare încât am renunţat la tenis de masă şi am început să mă antrenez intensiv la tenis de câmp“, îşi amiteşte botoşăneanul.

După trei ani avea să devină cel mai bun jucător de tenis de câmp din judeţ. De-a lungul timpului a câştigat zeci de premii naţionale şi internaţionale, iar de zece ani niciun jucător de judeţ nu l-a mai putut învinge. „Doar Florin Marţolea reuşea în urmă cu 10 ani să mă mai bată. Era naşul meu la tenis şi de aceea l-am şi luat naş de cununie. Aveam ca miză trei fise de cinci mărci germane. Cine câştiga toate seturile din meci la 6-0 lua fisele. Nu a reuşit niciodată, dar până la urmă mi le-a luat la table“, spune tenismanul.

Sportivul este mult mai mulţumit  de rezultatele obţinute ca antrenor decât ca jucător. Îşi dedică aproape toată ziua antredându-i pe copiii înscrişi la clubul de tenis din care face şi el parte. Vorbeşte despre ei ca despre copiii lui şi îi consideră propria-i familie. „Cred că am pus racheta în mână la sute de copiii, dar câteva zeci sunt aparte pentru mine. Andra Olaru  a ajuns pe locul 7 la nivel naţional, iar acum studiază la Oxford, fratele ei, Răzvan, a ajuns pe locul 20 şi tot în Anglia studiază. Cea mai bună performaţă am avut-o cu Tudor Iacob, care a urcat până pe locul doi, la 14 ani. Acum predă tenis la Academia din Cipru“,  spune antrenorul. 

Mihail Nistorică regretă însă că nu toţi părinţii au posibilitatea să-şi dea copii la tenis de câmp. Costurile au ajuns de circa 700  de lei lunar, fără deplasările la competiţii. „Tenisul a ajuns să fie practicat mai mult de copiii de bani gata. De cele mai multe ori îi forţează să facă tenis de câmp pentru că este la modă şi dă bine. În sportul ăsta trebuie să ai şi un talen nativ, pe lângă bani“, spune antrenorul. 

Profil
Născut. 22 august 1970, la Botoşani.
Studii. Colegiul Naţional „A. T. Laurian“.
Familie. Este căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
De când v-aţi apucat de sport?
De mic. Mai serios de la şapte ani, de când am început să merg la şcoală. Până la 18 ani am jucat tenis de masă, iar de 23 de ani fac tenis de câmp. Aş fi vrut să urmez şi o şcoală de profil, dar pe vremea mea nu existau licee de sport. Am fost nevoit să fac un liceu teoretic, să învăţ matematică şi fizică pentru că aşa dorea mama. Până la urmă am ajuns tot la sport, aşa cum mi-am dorit.
Care este sportul dvs. preferat?
Tenisul de câmp. Îl stăpânesc cel mai bine dintre toate, iar dovadă sunt cupele şi medaliile pe care le-am obţinut la campionatale de seniori.

Ce-i place
„Toate sporturile îmi plac şi chiar multe dintre ele le şi practic. Cel mai mult îndrăgesc însă tenisul de câmp“, explică botoşăneanul.

Ce nu-i place
„Nu-mi  plac oamenii care nu au cuvânt şi care sunt mincinoşi. Nu-i suport prin preajma mea“, susţine Nistorică.