Botoşani: Portret/ Maria Diaconescu, o viaţă pe urmele comorilor Cucuteni

Arheolog şi muzeograf de aproape trei decenii, a scos la lumină vestigii istorice vechi de 6.000 de ani pe care le-a expus şi peste Ocean.

Botoşăneanca provine dintr-o familie de intelectuali de pe malul Prutului, din zona Liveni-Manoleasa, la graniţa cu Republica Moldova. Pasiunea pentru obiectele vechi şi-a descoperit-o încă din copilărie, când obişnuia să improvizeze expoziţii din bucăţi de ceramică veche găsite prin sat şi prin gospodărie, şi a urmărit-o toată viaţa.

După absolvirea Liceului  „Mihai Eminescu“ din Iaşi, Maria Diaconescu s-a înscris la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj. După absolvire, în anul 1979, a predat timp de doi ani istoria la o şcoală din Botoşani după care a lucrat , o scurtă perioadă de timp, la Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare.

Pe urmele satului neolitic

Din anul 1984 este muzeograf şi arheolog al Muzeului Judeţean de Istorie. Ea este este „responsabilă“ de tot ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 6.000 de ani în această zonă. „Am o dragoste aparte pentru istoria veche. Mereu am fost fascinată de modul în care au trăit înaintaşii noştri“, a spus Maria Diaconescu. Prima „expediţie“ arheologică a făcut-o în localitatea Copălău, unde avea informaţii că au existat aşezări Cucuteni. Rezultatul nu a fost însă cel aşteptat.

„Decorul vaselor a fost distrus de aciditatea solului, iar rezultatul săpăturilor făcute nu a fost unul extraordinar“, a mărturisit ea. Nu a renunţat însă să caute comorile ascunse ale strămoşilor. Au urmat săpături în situri din localităţile Prăjeni, Strahotin-Dângeni şi Vorniceni, unde a muncit timp de zece ani.

„În această localitate existau informaţii încă din 1976 cu privire la existenţa locuinţelor neolitice de tip Cucuteni. Aristotel Crâşmaru, cel care a înfiinţat Muzeul Săveni, a menţionat prima dată de existenţa unui sit arheologic în această zonă. Informaţia a fost confirmată, ulterior, de cercetările istorice“, a mai spus Maria Diaconescu. Şi aşa a fost. Sub podul Ibăneasa din localitatea Vorniceni a descoperit adevărata comoară pe care a căutat-o toată viaţa: un sat neoltic care a aparţinut culturii Cucuteni din faza de mijloc. Descoperirea sa este cu atât mai interesantă cu cât este unică în ţară.

Ceramica de Cucuteni, la Vatican şi în SUA

„Erau 17 locuinţe cucuteniene, 44 de gropi menajere cu materiale ceramice cu o valoare inestimabilă, râşniţe, unelte meşteşugăreşti folosite acum 6.000 de ani, peste 100 de statuete antropomorfe, unelte din os, piatră şi silex care spun multe despre această civilizaţie“, a spus arheologul care lucrează acum la restaurarea obiectelor.

Acestea au apărut în peste 30 de expoziţii unicat organizate la Muzeul Judeţean de Istorie, dar au trecut şi de graniţele ţării. „Iubitorii de artă şi istorie din Elveţia, Italia, America şi Polonia le-au admirat în ultimii doi ani. Ceramica de Cucuteni a ajuns la Vatican, unde am organizat o expoziţie în 2008“, a precizat Maria Diaconescu. Acum se ocupă de o amplă lucrare care va cuprinde descoperirile sale de la Vorniceni.

Arheologul este de părere că această cultură neolitică este izvorul actualei culturi europene, iar strămoşii noştri au fost inteligenţi, mai harnici şi mult mai uniţi în comunităţile din care făceau parte.

Profil
Născută. 8 martie 1951, Liveni-Manoleasa, judeţul Botoşani.
Studii. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj.
Familie. Este divorţată, are un băiat.

Întrebări şi răspunsuri
Ce planuri de viitor aveţi?
Lucrez la o carte care va cuprinde toate informaţiile privind cultura cucuteniană descoperită timp de zece ani în localitatea Vorniceni.
Ce aţi învăţat din descoperirile făcute?
Am aflat că oamenii care au trăit acum 6.000 de ani erau foarte inteligenţi şi au reuşit să facă lucruri de o calitate inegalabilă, dovadă că se păstrează şi astăzi. Leagănul civilizaţiei europene este Cultura Cucuteni.

Ce-i place
Îi plac călătoriile, cunoaşterea altor civilizaţii, muzica clasică, etnografia şi istoria antică.

Ce nu-i place
O deranjează vulgaritatea, atitudinea ostilă, lipsa de echilibru a societăţii contemporane şi lipsa de perspectivă.