Botoşani: Portret/ Cezar Aciobăniţei lasă voleiul din ţară pentru cel din Canada

S-a mutat cu familia în Botoşani pentru a avea parte de condiţii mai bune de antrenament, însă nici aici nu a găsit tot ceea ce îşi doreşte un antrenor.

Cezar Aciobăniţei  a început să practice voleiul din copilărie. A deprins tainele acestui sport la Clubul Sportiv Şcolar din Fălticeni, iar după terminarea liceului a fost selectat în prima ligă, unde a jucat timp de şase ani pentru formaţia din Bacău.

În această perioadă a urmat şi cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, pe care a absolvit-o în 1996, pentru a-şi îndeplini visul de a deveni antrenor de volei. Întors de la studii în Fălticeni, Cezar Aciobăniţei a început să antreneze grupele de copii şi juniori.

A luat viaţa de la capăt în Botoşani

„Erau probleme mari acolo. Clubul era mult mai mic decât cel din Botoşani. Aveam grupe de copii şi nu aveam mingi. Echipament nici nu mai vorbesc. Totul se făcea din sponsorizări şi pe banii părinţilor. Abia reuşeam să intrăm în sălile de sport pentru a ne antrena. Nici nu se putea discuta de performanţă în asemenea situaţii“, îşi aminteşte antrenorul de volei.

Sătul să tot caute finanţare, Cezar Aciobăniţei a decis în urmă cu patru ani să se mute cu tot cu familie în Botoşani.
„Am vrut să fac o schimbare. Nu ştiam ce găsesc aici. Cunoşteam Botoşaniul din perioada când jucam volei la nivel de juniori şi mă întâlneam tot timpul cu formaţiile de aici. Părea că dispune de cu totul alte condiţii faţă de Fălticeni“, a precizat Aciobăniţei. Nici la Botoşani nu a găsit condiţiile minime pentru a-şi putea desfăşura activitatea aşa cum îşi doreşte.

„Cele mai multe probleme le-am avut şi aici cu sălile de antrenament. Clubul Sportiv Şcolar nu are bază de antrenament nici aici, chiar dacă sunt rezultate foarte bune“, a spus antrenorul.

Anul acesta a reuşit să ocupe cu băieţii săi locul doi pe ţară la turneul de minivolei ce s-a desfăşurat la Topliţa, iar cu grupa de junioare III s-a clasat pe ultima treaptă a podiumului naţional.

„Îţi dă o medalie, o diplomă şi atât. Munceşti să faci cunoscut un club, un oraş şi nu te alegi cu nimic. Eşti plătit prost, iar aceşti copii nu au nicio motivare să continue la nivel mai înalt. În Botoşani nu am reuşit să găsesc nicio sponsorizare. Abia obţinem bani de deplasare, iar celelalte cheltuieli mai sunt acoperite de părinţii copiilor“, a precizat antrenorul.

Sătul de dificultăţile pe care le întâmpină, Cezar Aciobăniţei este hotărât să se mute din nou, de această dată, peste hotare. „Am venit în Botoşani din dragoste pentru volei, la fel am luat decizia să plec în Canada. Am depus deja actele şi aştept un răspuns“, a explicat Aciobăniţei.

Profil
Născut. 5 septembrie 1973, Fălticeni.
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Bacău.
Familie. Căsătorit, are patru copii.

Întrebări şi răspunsuri
De ce nu ai ales un alt oraşi?
Sunt şi alte oraşe în Moldova cu istorie în volei ca Bacăul sau Piatra Neamţ, însă eu am dorit Botoşaniul. Îmi plac oamenii de aici, sunt mai prietenoşi şi am crezut că va fi mai uşor să răzbat.
Copiii ţi-au moştenit pasiunea?
Toţi cei patru copii ai mei sunt acum voleibalişti. A trebuit să-i transfer deja de la două şcoli pentru a ajunge la Liceul cu Program Sportiv.
Cum ai fost primit în Botoşani de ceilalţi antrenori?
Nu am avut probleme cu nimeni. Am fost primit ca şi cum am fost mereu unul de-al lor. Nici ceilalţi nu sunt mulţumiţi de condiţiile de aici, însă nu sunt hotărâţi să plece în altă parte.

Ce-i place
Pescuitul. Antrenorul de volei îşi petrece orice clipă de timp liber cu undiţa în mână. De mic copil a devenit un pescar împătimit şi este bucuros că în Botoşani reuşeşte să îşi satisfacă această pasiune.

Ce nu-i place
Golănia şi hoţia cu care trebuie să se lupte zi de zi. Antrenorul încearcă pe cât posibil să-şi ferească elevii de aceste modalităţi de a obţine un rezultat nejustificat, însă la meciurile oficiale nu are cum.