Botoşani: Copilărie sacrificată pentru un colţ de pâine

Alexandra are grijă de mama ei, care a fost operată după ce a fost bătută crunt de fostul soţ

O adolescentă de 14 ani din satul Tocileni străbate zilnic câte 30 de kilometri ca să-şi poată întreţine familia. Alexandra Hânţescu nu ştie ce înseamă copilăria pentru ca este nevoită să lucreze cu ziua ca să-şi hrănească mama şi cei cinci fraţi. Ziua de Crăciun este pentru ea o zi obişnuită.

La 14 ani, Alexandra Hânţescu este nevoită să mucească din greu pentru a-şi întreţine mama bolnavă şi cei cinci fraţi. Nici măcar Crăciunul nu o mai încântă. Naşterea Domnului, care ar trebui să bucure orice creştin, este pentru Alexandra o zi ca oricare alta.

O zi care începe foarte de dimineaţă cu drumul lung pe care-l are de străbătut din satul Tocileni, unde locuieşte, şi până în cartierul Popăuţi din Botoşani. Cam 30 de kilometri de mers pe jos, dus-întors, prin frig şi zăpadă, pentru a câştiga o pâine. Cu atât o plăteşte un om care îşi face o vilă în Popăuţi.

Are grijă de animale

Copila se îngrijeşte de porcii şi găinile pe care le creşte bărbatul într-un coteţ improvizat în curtea viitoarei vile. „Este bine că-mi dă şi atât. Uneori în loc de pâine mi-a dat o bucată de salam sau o pungă de macaroane. Mai iau din pâinea pe care o aduce pentru câini că sunt câteodată prea sătui şi nici nu se ating de ea“, spune Alexandra, care este fericită că a găsit la cine să muncească.

În timp ce ea are grijă de animale, acasă la Tocileni cei cinci frăţiori o aşteaptă să vină mai repede cu mâcarea.

Este târziu, aproape de ora 22.00, şi n-au pus nimic în gură. Mai răsfăţat este Florentin, mezinul familiei, care are un an şi opt luni şi, paradoxal, este singurul din casă care are o sursă sigură de venit: alocaţia de 42 de lei.   Povestea familiei Alexandrei este cutremurătoare. Copila îşi aminteşte vag că odată, pe când era mică, avea şi ea o familie fericită cu care  locuia într-un apartament în oraş şi doi părinţi care aveau grijă de ea şi de fraţi.

Alcoolul i-a distrus familia

Totul s-a sfârşit după ce tatăl, zidar de meserie, s-a apucat de băut. „Venea în fiecare zi beat acasă şi o bătea foarte tare pe mama. Pe noi ne scotea afară din casă şi, dacă nu plecam, ne bătea şi pe noi. Ultima dată a bătut-o aşa de tare pe mama, că a băgat-o în spital. Mama a fost operată şi tata a fost dus la puşcărie. Poate o omora dacă nu mă băgam eu între ei. De ciudă, mi-a aruncat cu apă clocotită peste mâini şi m-a fript. Şi acum am semne“, povesteşte Alexandra.

Au rămas fără apartament din cauza datoriilor

După ce a ieşit din puşcărie, tatăl i-a părăsit definitiv, dar nu înainte de a-şi lăsa nevasta încă odată gravidă şi a pierde apartamentul din oraş. „Din cauza datoriilor am pierdut casa. Mama spune că a luat-o statul. Aşa am ajuns cu mama pe drumuri. Am dormit prin gară şi prin oraş până am găsit casa asta de la ţară“, mai spune Alexandra.

Familia Hânţescu locuieşte de aproape doi ani în satul Tocileni, într-o modestă casă de chirpici, fără curent electric şi care stă să cadă. Prin acoperiş plouă, iar uşa şi geamurile nu se închid bine.

Mai mult, nici lemne de foc nu au. Se încălzesc cu crengile şi cartoanele pe care Alexandra le culege de pe drum, când vine seara târziu acasă.

Nu au acte şi nu merg la şcoală
Niciunul dintre fraţi Hânţescu nu merge la şcoală. Felicia, mama copiilor, spune că i-ar înscrie la cursuri. Cu execpţia mezinului, niciunul nu are acte, drept pentru care nici de alocaţie nu poate beneficia. „Când am plecat din apartament am pierdut actele copiilor şi acum nu am de unde să mai scot altele. Ei ştiu toţi să scrie şi să citească pentru că au mai mers câţiva ani la şcoală. Aici, la Tocileni, nu-i primeşte că noi suntem în evidenţă la Botoşani, unde am avut adresa. Dacă aş avea acte şi ar merge la şcoală, aş putea primi şi alocaţiile lor şi ne-ar fi şi mai uşor cu banii“, a spus Felicia Hânţescu.