Botoşani: Cătălin Alexandru Grigoraş Povestea tristă a unui violonist de succes
0
După ce a impresionat o lume întreagă cu vioara lui, tânărul bate acum din uşă-n uşă şi vinde haine pentru a putea supravieţui.
Cătălin Alexandru Grigoraş este unul dintre acei români care au făcut cinste ţării. Violonist extrem de talentat, Cătălin a participat la numeroase competiţii internaţionale, de unde a venit cu cele mai strălucitoare medalii, cucerindu-i iremediabil şi pe cei mai critici specialişti.
„Un violonist de rară dezinvoltură, cu un ton superb şi o concentrare maximă asupra curgerii discursului sonor. Un concert-maestru înnăscut, cu reale calităţi de lider”, spunea conferenţiarul universitar doctor Ioan Golcea, după ce l-a văzut pe Alexandru Grigoraş într-un spectacol al Orchestrei de Cameră „Unirea” din Focşani.
Medalia de aur,
un „eşec” profesional
Alexandru a fost membru în mai multe foruri muzicale internaţionale, între care Jeunesses Musicales World Orchestra Berlin, International Festival Orchestra Iserlhon sau Internationale Bachakademie Orchester Stuttgart. În urmă cu zece ani a studiat la Academia de Muzică din Heidelberg-Mannheim, unde a ajuns cu o bursă de merit.
De la gradul I, la debutant
În anul 2005 a primit medalia de aur UNESCO, la un concurs care a avut loc la Atena, în Grecia, unde a participat cu formaţia sa „Roumainian Virtuozi Camera”. Pe atunci, violonistul activa ca instrumentist la ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava.
„Chiar dacă nu se ţineau spectacole, nu aveam voie să lipsesc şi am fost nevoit să-mi iau câteva zile de concediu fără plată pentru a participa la acest concurs. Am plecat cu 500 de euro, cinci oameni şi ne-am descurcat. Ne-am întors cu medalia de aur”, îşi aminteşte Cătălin Grigoraş. Însă, în loc de aprecieri, Cătălin s-a trezit cu salariul blocat. A fost nevoit să plece şi s-a angajat translator la o firmă de confecţii din Botoşani. Pentru violonist a urmat apoi cea mai neagră perioadă a carierei sale. „Am fost angajat la Filarmonica de Stat Botoşani. La Suceava aveam gradul I, iar aici, la Botoşani, m-au angajat debutant, adică gradul V. Mi-au spus că pentru a ajunge la gradul I trebuie să muncesc cel puţin zece ani. După patru luni, mi-am dat demisia”, povesteşte violonistul, care acum se judecă cu conducerea Filarmonicii de Stat Botoşani.
Violonistul s-a angajat apoi ca translator la o firmă nemţească din sectorul agrar. „Nu se mai ţinea cont de fişa postului şi am fost nevoit la un moment dat să coordonez o echipă, să caut zilieri pentru a construi fundaţia unei anexe agricole. Am muncit cot la cot cu ei, am descărcat saci de ciment, iar acum am mari probleme la coloană”, mai spune artistul. A fost nevoit să renunţe şi la acest job. Acum, bate din uşă-n uşă la firmele mai mari şi încearcă să supravieţuiască vânzând haine.
Profil
Născut: 21 martie 1977, Botoşani
Educaţie: absolvent al Universităţii de Artă „George Enescu” Iaşi
Experienţă: cântă la vioară de la cinci ani
Familie: căsătorit
Întrebări şi răspunsuri
De la ce vârstă aţi început să cântaţi?
C. G.: De când aveam cinci ani. Mergeam la Bucureşti pentru că aveam probleme medicale şi mama mi-a cumpărat vioara ca să mă joc. Prima oară am cântat în faţa colegilor de la grădiniţă.
De unde a pornit acestă pasiune?
C. G.: Am fost influenţat de mama, care a fost profesor de vioară. Mi-a plăcut foarte mult şi am spus că vreau să fac asta toată viaţa.
Care este cea mai urâtă experienţă?
C. G.: Aceea în care am fost angajat la Filarmonica de Stat din Botoşani.
Ce-i place
Nedreptăţile care i s-au făcut îl determină pe Cătălin să spună răspicat: „Adevărul îmi place!”. Cătălin este extrem de pasionat de ceea ce face şi nu ar renunţa la vioară pentru nimic în lume. Când are ocazia, se destinde jucând tenis de câmp. O altă mare plăcere a violonistului sunt călătoriile.
ce nu-i place
Lipsa de caracter şi comportamentul duplicitar mă enervează cel mai tare. Nu-i înţeleg pe tinerii care vor să activeze cu orice preţ în sistemul bugetar din România şi fac tot felul de compromisuri”, spune artistul.
Se încarcă comentariile...
