Alex Muşat, bistriţeanul care i-a cucerit pe englezi cu chitara lui

Alexandru Muşat are doar 16 ani, dar deja este extrem de apreciat de artiştii români pentru felul în care cântă la chitară. A participat la „Englezii au Talent" şi doar din cauză că nu avea rezidenţă în Anglia nu a ajuns în marea finală.

Alexandru Muşat chitarist de blues extrem de talentat, a participat anul trecut la preselecţia concursului „Englezii au talent", dar deşi a fost selectat pentru a ajunge în finală nu s-a putut din cauza unor detalii tehnice. „Am trecut de toate fazele preselecţiei şi trebuia să ajung în finala cu juriu, dar nu eram rezident în Anglia şi regulementul spune că doar cei care au domiciliul acolo pot participa la concurs. Nu am ştiut asta şi nu se putea modifica regulementul doar pentru mine", spune tânărul chitarist. Ar putea să participe la competiţiile de acest gen din România, dar este pe punctul de a semna un contract cu Radu Almăşan, fostul solist al trupei Bosquito. „Atunci când participi la astfel de concursuri trebuie să semnezi un contract de exclusivitate încă de la început. Dacă nu voi câştiga concursul risc să pierd şi contractul pe care îl semnez cu Radu Almăşan şi nu cred că mi se merită", consideră Alex.

Alex Muşat tocmai a terminat clasa a IX-a a Liceului de Muzică Tudor Jarda din Bistriţa la secţia chitară clasică. Deşi iubeşte chitara în general, despre cea clasică spune că nu i se potriveşte deloc. „Nu pot să transmit ce simt atunci când cânt la chitara clasică, mă simt încorsetat, nu am libertate de mişcare şi de exprimare, este o partitură după care trebuie să cânţi, să te ţii de ceea ce scrie acolo, să ţi mâna într-un anumit fel, poziţia corpului trebuie să fie una anume şi aşa mai departe", povesteşte tânărul muzicean. Nu renunţă însă la studiu, deşi este convins că nu va face o carieră în direcţia muzicii clasice pentru simplul fapt că orice învaţă la chitară i se pare binevenit.  „În acest moment, principala mea activitate este studiul chitarei. În fiecare zi învăţ câte ceva şi exersez, acum studiez country şi pe viitor plănuiesc să ajung şi la jazz. Cred că după ce ştii să cânţi jazz chitara nu mai are secrete pentru tine. Marea mea iubire rămâne totuşi blues-ul, asta vreau să cânt şi pe viitor, din asta vreau să îmi fac o carieră", plănuieşte chitaristul bistriţean.

Alex s-a născut într-o familie de muzicieni, ceea ce l-a ajutat foarte mult să înceapă o carieră în acest domeniu. „Tatăl meu a cântat cu Aurel Tămaş şi era şi impresar, mai demult. Şi el este tot chitarist, iar eu încă de mic cântam muzică populară atunci când mergeam cu ei. La şcoală în clasa I am început să studiez pianul, iar apoi am descoperit chitara tatălui meu şi m-am îndrăgostit de ea. Am luat lecţii de la profesorul Florin Copaciu o perioadă, dar marele meu avantaj a fost pianul, atâta timp cât au cunoştinţe de pian poţi învăţa orice alt instrument, este un punct de pornire incredibil", povesteşte Alex cum a a început chitara. În 2009 a avut şi o formaţie, împreună cu un coleg de clasă, Mihai Ilieşiu şi încă un toboşar din Sfântu Ghoerghe. Au cântat timp de doi ani sub numele de FAM şi au avut ocazia să străbată ţara în lung şi lat la diferite concerte de blues, acolo unde au şi intrat în contact cu marile nume ale blues-ului românesc.

Ce chitară ai şi cum ai obţinut-o?

Chitara pe care o am acum este un Fender Stratocaster din 1979. Eu spun despre ea că e prietena mea. Am cumpărat-o acum ceva timp de la cineva din Constanţa, care habar nu avea ce comoară are în casă. Îmi amintesc că atunci când am văzut-o a fost dragoste la prima vedere. Era lovită, julită, vai de capul ei, dar când am pus mâna pe ea am simţit că e făcută pentru mine. Am dus-o la recondiţionat şi acum cânt doar pe ea. Mai am două chitări pentru concerte, în caz că se rupe o coardă sau ceva, însă niciuna nu e ca asta. O voi păstra toată viaţa, chiar dacă va fi s nu mai cânt la chitară, ea va rămâne mereu lângă mine.

Întrebări şi răspunsuri

Cu cine mai cânţi acum?

Deocamdată am diferite colaborări cu trupe din România şi din străinătate. Am cântat la Serbările Bistriţei Medievale alături de Nightlosers, care m-au invitat pentru o cântare, de asemenea am cântat şi cu A.G. Wainberger la un concert. În Spania cânt cu o trupă de blues de acolo, Tarraco Jazz Conection din staţiunea Salou, iar în Anglia colaborez cu bandul Pack&Pack din Londra. Dar visul meu cel mai mare este să ajung să studiez blues în SUA.  Am şi eu visul american şi intenţionez să fac otice sacrificiu pentru a-l trăi. Nu contează că ziua ajung va trebui să spăl vase şi seara să cânt.

Profil

Născut: 18 ianuarie 1995

Studii: Elev Liceul Tudor Jarda, clasa profesorului Sechiş

Familie: E singur la părinţi

Ce-i place:

Îi place muzica bună, este pasionat de blues şi este un fan al lui Stevie Ray Vaughan. „Am avut o perioadă în care îl adulam. Cântam tot ce cânta el, aveam tendinţa să îmi cumpăr haine ca ale lui şi aşa mai departe. Acum însă mi-am dat seama că trebuie să merg mai departe, dar a rămas chitaristul meu de suflet", spune Alex. Pe lângă muzică îi place să se joace pe calculator, să se uite la filme şi să schieze.

Ce nu-i place:

Nu îmi plac manelele şi genurile astea de muzică indiană importante, habar nu am cum de români. La fel cum nu îmi plac foarte mult nici oamenii care ascultă astfel de muzică. De fapt cred că mă deranjează faptul că sunt tot mai puţini oameni care ascultă muzică de calitate şi tot mai mulţi care ascultă alte genuri. Măcar de ar asculta muzică populară, ca aia e muzica noastră a românilor, dar nu alte importuri de proastă calitate.