Ionică Lăcătuş, bătrânul care cântăreşte bistriţenii

Ionică Lăcătuş are 72 de ani şi este una dintre cele mai cunoscute persoane din Bistriţa. Nu este om care să fi trecut prin zona Sugălete şi să nu-l vadă pe bărbatul care stă lângă un cântar şi-i invită pe trecători să-şi verfice greutatea.

Ionică Lăcătuş nu ştie carte, recunoaşte foarte senin că nu a învăţat niciodată să citească şi să scrie, ştie însă cifrele şi cântăreşte oamenii din priviri. „Cizmele alea au vreo jumătate de kilogram, haina mai are încă pe atâta, plus ce mai aveţi, puteţi scădea în jur de două kilograme", măsoară din priviri bătrânul persoana care urcă pe cântar.

Nu toată viaţa sa a cântărit oameni. „Stau aici de mai bine de zece ani, fac şi eu un ban cinstit pentru că plătesc la primărie taxă pentru locul ăsta pe care stau, sunt cu toate actele în regulă. După ce se mai încălzeşte scot şi maşina de făcut cocoşi. Dar acum oamenii nu mai au bani. Toată dimineaţa am adunat doi lei", spune bărbatul care deşi suferă de mai multe boli stă în frig cât e yiua de lungă. „Sunt bătrân, dar asta nu înseamnă că trebuie să stau în casă să îmi plâng de milă. Atâta timp cât fac o muncă cinstită nu cred că e ceva rău în asta", este de părere bărbatul.

A învăţat perfect araba în doi ani

Când era tânăr, nea' Ionică a fost trimis de partid în Libia la muncă. „Am făcut un an şcoala de fierar, iar apoi m-au trimis la muncă în Libia. Acolo am lucrat doi ani. Ne luau dimineaţa la şase cu maşina, ne duceau unde lucram şi până seara când se făcea noapte nu plecam de acolo. Am prelucarat fier pentru blocuri, pentru stadioane, pentru case, tot ce vrei a trecut prin mâna mea", îşi aminteşte bătrânul. Dar nu i-a plăcut acolo, era prea cald şi îi era şi dor de familie. „Când m-am întors în ţară, mi-au oferit un post de translator la Bureşti pentru că, deşi nu ştiu carte am învăţat araba perfect. Dar nu am rămas nici acolo, nu puteam să-mi iau familia cu mine şi am hotărât să mă întorc la Bistriţa. Acum îmi pare rău că nu am rămas, poate mă căpătuiam mai bine", spune bărbatul.

A lucrat apoi în agricultură până la pensionare şi după aceea, pentru că nu putea să stea în casă şi-a cumpărat cântar şi a început să cântărească oamenii. Aparatul pe care îl are acum e al doilea, primit de la o cunoştinţă din Germania. „Merge brici, ca orice lucru nemţesc, dar feciorul meu îl verifică în fiecare seară şi vede dacă merge bine sau nu", îşi asigură bătrânul clienţii. A trebuit să-l schimbe pentru că în urmă cu vreo trei ani a urcat un bărbat foarte gras pe el. „Să meargă acum până la limita de 150 de kilograme am mai întâlnit, dar atunci s-a stricat de tot, nu am mai reuşit să-i facem nimic. Un prieten a aflat ce mi s-a întâmplat şi când a mers în Germania mi-a adus unul nou. Cu ăsta nu mai am probleme", povesteşte bărbatul.

Cât de tare simţiţi criza financiară în afacerea pe care o aveţi?

În ultimii ani nu mai are lumea bani, abia dacă se mai opreşte un om doi să se cântărească, sau vara să cumpere o pungă de popcorn copiilor dacă aceştia plâng că le e poftă, dar nu mai face lumea acest lucru din plăcere. Acum se mai cântăresc diabeticii care trebuie să îşi controleze greutatea şi, dacă nu au cântar acasă, se opresc pe la mine. Înainte venea toată lumea pună, de la angajaţii primăriei până la poliţişti şi procurori. S-au schimbat vremurile. Pe lângă problema banilor, multă lume are cântare acasă, aşa că nu se mai opresc pe drum.

Profil:

Născut: 14 mai 1939 Măluţ, comuna Matei

Studii: şcoala de fierari în Bistriţa

Stare civilă: căsătorit a doua oară, are doi băieţi

Nu-i place: Nea' Ionică urăşte politica şi politicienii. Tot ce se întâmplă în jurul lui îl dezgustă şi spune că am ajuns mai rău ca pe timpul comuniştilor. „Atunci mi-au demolat casa, dar mi-au dat altă locuinţă în schimb, acum tinerii nu mai au unde să stea şi nu mai au cum să-şi facă un rost în viaţă", explică bătrânul

Îi place: Deşi e bolnav şi ar trebui să aibă un regim alimentar controlat, spune că nu rezistă mâncărurilor făcute de soţia sa. „E unguroaică şi găteşte extraordinar de bine, îmi place tare mult mâncare ei, mai ales că sunt şi tare pofticios. Recent am mâncat nişte varză de la sarmale chiar dacă nu am voie", povesteşte amuzat bătrânul