Zoltan Suciu a inventat ceramica de Bistriţa

De mic a cochetat cu plăcerea de a meşteri tot felul de lucruri şi nu s-a lăsat până când nu a câştigat o medalie de aur pentru una dintre invenţiile lui

Zoltan Suciu este un pensionar atipic. Carismatic şi plin de idei, acesta nu vrea să se complacă în postura pensionarilor depăşiţi de vremurile actuale şi încearcă mereu să fie activ într-o societate care are tendinţa de a cataloga persoanele în vârsta ca fiind inutile. Suciu a venit în Bistriţa încă de pe vremea adolescenţei, a urmat un liceu aici şi apoi a lucrat şapte luni la Teracotă. Pe urmă s-a angajat la Fabrica de sticlă, ca inginer-şef. „După două luni, am făcut, pentru prima dată, Cristalul de Bistriţa. Acest produs mergea foarte mult la export. Pe vremea aceea, sticlăria era pe locul doi în lume. Prin 1977 exportam cristal de câte 6000.000 de dolari pe an în ţări ca Germania, Franţa, Anglia sau America. Cristalul de Bistriţa avea, pe lângă strălucire şi sunet, o calitate a decorului, dată de lustruirea chimică", povesteşte Zoltan Suciu. Acesta îşi aminteşte că, înainte de 1990, oamenii din fabrici lucrau cu o pasiune ieşită din comun şi toţi muncitorii erau motivaţi să înveţe lucruri noi şi să descopere tehnologii cât mai avansate. „Existau cărţi şi manuale în care se scria despre cum să construieşti tot felul de lucruri şi oricine putea face asta. Acum, toate s-au desfiinţat şi nu mai e nimic", spune, nostalgic, Suciu.

Premiat cu aur pentru o invenţie

În 1988, Suciu s-a angajat la Institutul de Cercetari şi Proiectări în Industria Electrotehnică, unde a contribuit la proiecte de cercetare despre instalaţiile cu ozon şi  tehnici pentru tratarea apei, dar a avut ocazia să şi inventeze o sobă de teracotă unicat la acea vreme, care i-a adus şi recunoaşterea la un concurs de invenţii. „Cel mai teribil produs pe care l-am inventat a fost «Soba prinţului Nicolae», pe care am dus-o la un concurs de invenţii din Bucureşti şi a fost premiată cu medalie de aur. Îmi amintesc că mi s-a cerut să vin cu o idee nouă şi aşa m-am gândit să construiesc o sobă care să dea şi căldură, dar să fie şi ceva unicat. Am lucrat două luni la ea şi ceea ce a impresionat cel mai mult era că soba avea aproape doi metri şi era de un albastru de Voroneţ, pe care cu greu am reuşit să îl reproduc, mai ales că nic nu ştiam cum arată", mai spune Zoltan.

Chiar dacă acum este pensionar, Suciu este un om foarte activ. Este preşedintele Asociaţiei Judeţene a Pensionarilor şi a colaborat cu primarul din Livezile pentru realizarea unui atelier de ceramică populară, pentru a nu lăsa să se piardă o meserie de care el se simte atât de atras. „Sperăm să găsim copii care să fie interesaţi să afle mai multe despre această îndeletnicire, că altfel se pierde şi asta. Nu pot să stau de-o parte: dacă nu fac ceva, mă îmbolnăvesc", spune pensionarul.

Întrebare şi răspuns

Cum aţi descrie generaţiile de acum?

Resimt o puternică ruptură între generaţiile mai vechi şi cele de acum. Noi suntem consideraţi ca nişte epave, care au construit şi au făcut lucruri mai bune sau mai puţin bune, de care se bucură şi azi generaţiile tinere, însă nimeni nu mai pune preţ pe experienţa noastră. Mi-ar plăcea ca tinerii să fie mai apropiaţi de noi, pentru că altfel, multe meserii importante - ca cele de bijutier, croitor, sticlar - se pierd. Avem multe să ne dăruim unii altora, trebuie doar să vrem să facem asta.

Ce-i place: „Sunt pasionat de sticlărie şi porţelan. Când mă duc undeva, mă uit tot timpul  pe talpa farfuriilor sau a obiectelor din porţelan să văd cine e producătorul. Îmi place să citesc, să navighez pe internet şi să fac mişcare în aer liber", mai spune Suciu.

Ce nu-i place:  „Nu-mi place că se vorbeşte prea mult şi toată lumea are un păs, dar fără vreun fundament. Nu-mi place că ţara asta nu are un plan concret de dezvoltare în viitor", crede pensionarul. Acesta adaugă că nu-i place nici că persoanele în vârstă sunt izolate de către societate.