Bistriţa:Portret/ George Vasile Dâncu ar scrie epopeea de pe Someş
0
Dacă i s-ar da şansa să se fi născut înaintea unui mare prozator rus, ar scrie epopeea „Pe Someşul limpede”, inspirată de grănicerii năsăudeni
George Dâncu poate fi văzut des pe la Bistriţa, purtând un tricou negru imprimat cu o parafrază după dictonul latin „sic et nunc” (aici şi acum): „RUNC ET NUNC”. Adică „runc şi amu´ cum ar zice oamenii din Runcu Salvei, satul natal al lui Dâncu. Acolo şi atunci, în copilăria lui, împărţea corespondeţa pe uliţele satului, un gest prin care se revanşa faţă de poştaşul satului, Ion Pinti, care îi făcea abonamente gratuite la „Luminiţa”, „Cutezătorii” şi alte gazete.
În Runc s-a făcut om
Mama sa a rămas văduvă când el avea doar nouă ani, dar a făcut din el om. „Mama este o ţărancă simplă, de mare caracter şi foarte puternică. Ea a muncit şi m-a făcut pe mine om”, spune George. Poştaşul din Runc, tâmplarul Vasile Sasu şi poetul „oficial” al satului, Vasile Dâncu, oameni familiarizaţi cu marea literatură a lumii, l-au înzestrat cu tot ce trebuie pentru un om care să fie şi scriitor. „De la ei am învăţat bunul simţ ca luptă şi simplitatea în poezie. Contactul cu bibliotecile ţăranilor din sat a fost unul marcant pentru mine. De acolo împrumutam cărţi şi citeam în timp ce păşteam mieii pe dealurile Runcului. Şi iarna, bând ţuică fiartă cu aceşti «ţărani-academicieni», citeam şi reciteam din Villon şi Esenin”, îşi aminteşte el. Dacă ar avea şansa să se fi născut înaintea prozatorului rus Şolohov, care a scris „Donul liniştit”, ar produce o epopee în versuri, numită „Pe Someşul limpede”. „Eroi principali ar fi grănicerii năsăudeni şi acolo ar fi toată tragedia lor de a fi fost carne de tun pentru marile împărăţii ”, spune Dâncu.
Vrea să facă din „Eikon” un brand bistriţean
În 2003 a publicat primul volum de poezie, intitulat „Biografia secretă”, pentru care a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj. A lucrat o vreme în învăţământ, apoi în presa clujeană, o experienţă pe care ar repeta-o. „Regret că nu mai sunt ziarist, este boala şi obsesia mea”, spune Dâncu. Între 1998 şi 2003, a fost redactor şef şi director executiv la Editura „Dacia”, iar din 2004 şi-a înfiinţar propria editură, împreună cu un grup de prieteni: Editura „Eikon”. „De cinci ani de când este pe piaţă este una dintre cele mai reprezentative edituri din Transilvania. Munca de editor m-a legat în mod special de Bistriţa, de oamenii, studenţii, ziariştii, scriitorii, promotorii culturali de aici. În momentul în care Editura Ekon va ajunge în «Champions Leaugue» , adică una dintre cele mai mari din ţară, atunci vreau să o aduc la Bistriţa şi să fac din Eikon un brand al Bistriţei”, spune George Dâncu.
Întrebări şi răspunsuri
Ce cuvinte îţi aduc aminte de satul tău?
G.V.D. Este un vers din T. S. Elliot care m-a marcat. Un vers pe care îl iubesc când mă cert cu satul, şi când îmi e dor de Runc şi mă întorc, îl urăsc: „Acasă e doar de unde ai plecat”.
Te plictiseşti vreodată de munca ta?
G.V.D.Nu m-am plictisit niciodată, deoarece merg pe principiul soldăţesc: facem ce trebuie să se facă şi nu ce vrem să se facă. Cred în muncă la modul fanatic şi atât.
Ce-i place?
Îşi iubeşte cei doi copii, Maria şi George. Îi place compania colegilor de la editură, Bistriţa, muzica rock, poezia americană, Runcu Salvei, proza rusească, muzica din Maramureş, filmele neorealiste italiene, ziarele, sticla de whiskey şi Madonna.
Ce nu-i place?
Nu-i place faptul că, de 20 de ani, în Românianu s.a promovat munca. Îl deranjează că din cauza dorinţei politicienilor de a câştiga voturi s-au inventat legi care au creat din poporul român un popor de asistaţi social.
Profil personal
NĂSCUT: 3 august 1973, la Runcu Salvei
EDUCAŢIE: Facultate şi masterat în filosofie, Cluj-Napoca
PROFESIE: Director editorial Editura „Eikon”, Cluj-Napoca
FAMILIE : Căsătorit, doi copii
Se încarcă comentariile...
