Valeria Moisil Tămăşoi crede că acolo unde compasiune nu e, nimic nu e

A condus timp de patru ani Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, instituţie în care lucrează de aproape 20 de ani

A terminat Facultatea de Chimie Industrială şi după 10 ani de inginerie în Fabrica de Sticlă din Bistriţa şi-a descoperit vocaţia pentru munca în domeniul protecţiei sociale.

A plecat de acasă, din Şanţ de la 14 ani şi a ştiut că doar învăţătura o poate scăpa de munca istovitoare de la ţară. „Eram patru copii şi pentru că ai noştri aveau gospodărie mare, în zonă necoperativizată, cu pământ mult şi animale, munceam cu toţii. Am plecat tocmai la Timişoara, la liceu. Mai în glumă, mai în serios mi-am spus că la Timişoara am ajuns, pentru că acolo s-a oprit trenul"  îşi aminteşte acum. Şi-ar fi dorit să urmeze geologia, o facultate care la vremea respectivă o fascina, însă modificările de ultimă oră ale programelor de admitere au făcut-o să se răzgândească şi să ajungă la chimia industrială.  Este convinsă însă că omul sfinţeşte locul, aşa că a făcut pasiune şi pentru ştiinţa chimiei. Un singur examen a ratat, şi acela din pricina căsătoriei. „Aveam o vorbă în studenţie: să dea Dumnezeu să nu-ţi faci luna de miere în sesiune! Mie însă exact aşa mi s-a întâmplat", îşi aminteşte Valeria Moisil Tămăşoi dintre episoadele amuzante ale studenţiei. Iar alături de ea au pierdut examenul cu pricina încă vreo cinci colegi, care au însoţit-o la nuntă ca să fie siguri că nu se întoarce să-şi dea examenul :„ s-au urcat cu mine în tren, după ce aproape toată grupa m-a condus la gară. Eram extraordinar de solidari cu toţii".

Amintiri din fabrica de sticlă

După facultate a prins repartiţie în Bistriţa la Fabrica de sticlă şi spune că după 10 ani de viaţă în Timişoara, oraşul i s-a părut o comună mai răsărită. Deşi în 1983 viaţa pentru un tânăr absolvent de facultate într-un oraş mic părea destul de searbădă, Bistriţa avea farmecul ei: „îmi amintesc că mergeam în fiecare joi la cinematecă, rulau filme extraordinare, semnate de mari regizori, a fost o experienţă specială. Apoi, am avut şansa să cunosc, un grup de prieteni, tineri absolvenţi, ne întâlneam des, era o atmosferă specială", îşi aminteşte viaţa de după facultate. Iar la fabrica de Sticlă a lăsat o parte din ea.„Am realizat ce mult a însemnat pentru mine acel colectiv abia mai târziu, când cam la doi ani după ce am plecat m-a sunat cel care a cumpărat acţiunile fabricii şi m-a chemat înapoi, spunându-mi că a găsit în arhivă reţetele mele de sticlă ". De viaţa de fabrică s-a despărţit mai degrabă din cauza programului în schimburi: „fetiţele erau la şcoală şi grădiniţă şi aveau nevoie să le fiu alături mai mult", îşi explică decizia. În instituţiile de stat care se ocupă cu protecţia socială lucrează din 1993: „După multă experienţă de viaţă, acesta este un domeniu în care poţi să ajuţi", spune  Valeria Tămăşoi, care timp de cinci ani, din 2004 până în 2009 a condus Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială.

Întrebare şi răspuns:

Rep. Care sunt cele mai grave cu care se confruntă instituţiile protecţiei sociale?

Sunt foarte multe. În principal, cred că există totuşi mulţi oameni care nu încearcă să se ajute şi singuri şi aşteaptă în permanenţă să li se dea. Nu-şi pun întrebarea ce să facă pentru ei înşişi şi aşteaptă cu mâna întinsă tot timpul. Unii spun că suntem un popor de asistaţi, iar uneori înclin şi eu să cred asta. Este cazul unora care, deşi trăiesc doar din alocaţia copiilor, nu încearcă să facă şi altceva. Eu de pildă nu mă feresc să muncesc, am grădină cu zarzavaturi, cultiv straturi, cresc pui.

Ce-i place: îi plac oamenii care gândesc liber, oamenii pozitivi, cei care îşi pun energia în interesul celorlalţi. O relaxează munca în grădină după orele de program

Ce nu-i place: trândăvia, lenea, amorţeala, oamenii negativi

Profil

Născută: 28 martie 1958, Şanţ

Studii. Facultatea de Tehnologie Chimică, Timişoara, 1983

Familie: căsătorită, doi copii

Ocupaţia: inspector, asistenţă socială