Bistriţa :LA PAS PRIN VECHIUL BURG – Casa de Cultură a Sindicatelor

Bistriţa :LA PAS PRIN VECHIUL BURG – Casa de Cultură a Sindicatelor

Clădirea îşi păstrează încă un splendid aer de epocă. Frumoasa construcţie din sec XIX  a avut pe vremuri mai multe destinaţii, printre care cea de Gimnaziu de fete sau Cazinou al Ofiţerilor

Casa de Cultură a Sindicatelor este ca un apel de la un telefon cu manivelă, direct din secolul al XIX-lea. A fost construită tocmai la sfârşit de secol, în 1892. Şirul de întrebuinţări ale clădirii a început prin cultură şi s-a terminat prin cultură. Aici a funcţionat, până în 1900, Cercul Cultural Bistriţean. Pe urmă, holurile şi sălile clădirii au prins mirosul domnişoarelor de Gimnaziul de fete, dar şi al bărbaţilor în uniformă, de pe vremea când aici era Cazinoul Ofiţerilor. Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a adăpostit Cazinoul Maghiar.

O gazdă a marilor scriitori

 Din 1968, imobilul a intrat definitiv în proprietatea U.G.S.R (sindicatul comunist), cu destinaţia Casa de Cultură a Sindicatelor. George Coşbuc şi-a găsit aici o formă de existenţă post-mortem: Cenaclul Literar care îi poartă numele şi care se desfăşoară, de 39 de ani, în miros de cafea şi hârtii vechi, într-unul dintre birourile de la parter.  Nici Liviu Rebreanu nu a avut parte de mai puţină consideraţie: Festivalul Naţional de Proză denumit după autorul ʺRăscoaleiʺ se defăşoară aici în fiecare an, începând din 1997.

Popaʼs la Mărul de Aur

Din 1992, bistriţenii îşi descreţesc frunţile o dată pe an, cu Festivalul Naţional de Satiră şi Umor ʺMărul de Aurʺ, organizat de Casa de Cultură a Sindicatelor. Cel mai rapid caricaturist din lume, „încoronat” de Guiness Book, Ştefan Popa Popaʼs, a fost al primei ediţii şi de atunci este o prezenţă permanentă la Bistriţa la împărţirea ʺmăruluiʺ.  Din 1969, o mână de oameni au înfiinţat în aceeaşi locaţie  ansamblul folcloric ʺCodrişorulʺ, un grup căruia îi mai lipsesc zece ani până la împlinirea unei vârste la fel de aurite ca mărul cu satiră şi umor.
Cea mai proaspătă întrebuinţare a clădirii o reprezintă cursurile Universităţii Ecologice Bucureşti. Aproape 1.500  de studenţi se înscriu anul, de şase încoace, la cele şase facultăţi din cadrul acestei universităţi.               

Fişă tehnică

Construcţie: 1892
Detalii arhitecturale: delimitarea exterioară între parter şi etaj se evidenţiază prin brâie orizontale; faţada superioară este împodobită cu tablouri şi ornamentaţii scoase în relief; clădirea se termină deasupra cornişei cu un atic menit să mascheze acoperişul.   
Destinaţie: culturală
Capacitate: sală de spectacol  cu 200 de locuri şi bibliotecă - 12.000 de volume