Bistriţa: Ţuica bună se cunoaşte după ochi

Cazangiii de pe Valea Bârgăului fac ţuică din fructe după reţete păstrate din moşi-strămoşi.Tiberiu Hangan, zilier la o căzănărie de pe aceeaşi vale, spune că nu dă un pahar de ţuică bună pe unul de whisky pentru nimic în lume.

Tiberiu Hangan este unul zilier de pe Bârgău care face aproape săptămânal ţuică din fructe. De loc din satul Mureşenii Bârgăului, bărbatul de 35 de ani spune că oamenii adună toamna mere, pere şi prune, şi le pun la fermentat, în butoaie de lemn, până primăvara, când dau mugurii. Apoi le duc la fiert, la cazan, şi, numai după ore bune de muncă, se aleg cu ţuica.

„Am pus prima dată mâna pe manivela unei velniţe de ţuică, aşa cum numim noi cazanul, când aveam 10 ani. M-a adus tata cu el la o căzănărie. Totul se făcea manual atunci şi era tare obositor. Trebuia să dai la manivelă de ţi se acrea.  Acuma, cu noua tehnologie, velniţele au motoare pe curent şi e mai simplu, dar tot e de lucru. Am fost la multe căzănării de pe valea asta, dar cea din Mureşenii Bârgăului e modernă", mărturiseşte bărbatul.

E de muncit la producerea licorii

El spune că o ţuică bună se cunoaşte după ochi, iar producerea ei prespune un proces lung şi obositor. Totul merge în circuit, iar un om singur nu poate face faţă la tot. De aceea, fiecare căzănărie are unul sau doi ajutori de cazangiu. „Mai întâi se pun dreţele, adică fructele fermentate, cum se spune pe Bârgaie, la fiert în cazan. Cineva trebuie să aibă grijă de foc, să nu pună prea multe lemne pe foc, întrucât dacă velniţa e prea încinsă, ţuica iese tulbure şi nu ţi-o mai bea nimeni", explică bistriţeanul.

Tiberiu Hangan mai spune că dreţele trebuie ţinute la fiert cel puţin cinci ore sau chiar mai mult, depinde de ochi. „Le ţii la fiert până ies vaporii şi print-un canal se scurge ciusla. Ciusla asta se pune în butoaie, iar apoi, din nou la fiert, în cazan. Numai după alte ore bune de fiert apare ţuica bună de băut, curată ca lacrima", povesteşte Hangan.

E greu de estimat câtă ţuică îţi iese, spune specialistul. Totul depinde de cum au fermentat dreţele, de focul făcut, de mâna şi ochiul cazanagiului. "Dacă pui 350 kg de dreţe la fiert, îţi pot ieşi până-n 10-15 litri de ţuică bună, curată. Poate să-ţi iasă mai mult, dar poate să nu-ţi iasă nimic. Eu am păţit-o", explică Tiberiu Hangan.

După ce pune ciusla la fiert, unul din ajutoare măsoară periodic gradele fierturii. Cazanagiul mai spune că ţuica se face cât de tare se doreşte. „La noi, pe Bârgău, se face cam până-n 52 de grade. N-aş da în veci un pahar de ţuică pe unul de whisky, nici să mă-mpuşti!", zice râzând bărbatul. Un litru de ţuică se vinde cu 15 lei.

„Am cazanul meu..."

Proprietarul căzănăriei, Gavril Oniga, din Mureşenii Bârgăului, crede că omul sfinţeşte locul. „Acum câteva luni voiam să-mi fierb dreţele şi cazanagiul la care am mers mă tot amâna de pe o zi pe alta. Nu mai puteam sta aşa. Riscam să mi se prăpădească toate poamele adunate. Atunci mi-am făcut propriul meu cazan ca să nu mai stau după alţii", explică bărbatul. Despre el, localnicii zic că e un gospodar ambiţios care are mână bună şi reuşeşte tot ce-şi pune în minte. Oniga are în curte şi o moară de făcut bucate, o modestă crescătorie de porci, o vulcanizare. "Dacă şeful ăsta visează noaptea că-şi face cazan, apoi a doua zi îl şi face", este de părere Tiberiu Hangan.

Ţuica cea de toate zilele

Bătrânii satului susţin cu tărie că ţuica este un adevărat medicament. „Curăţă foarte bine o rană. Dacă se întâmplă să n-ai spirt în casă, poţi folosi ţuică. Este la fel de bună. Şi pentru reumă merge tare bine", afirmă Floarea Moldovan, o femeie de 50 de ani din Mureşenii Bârgăului.

Medicii le împărtăşesc doar parţial punctul de vedere. „Ca dezinfectant pentru răni, se poate folosi ţuica, dar nu pentru reumatism. În plus, toată lumea ştie că alcoolul consumat în exces, implicit şi tăriile de 50 de grade cum se fac pe Valea Bârgăului, nu face deloc bine. Prea multă ţuică dăunează ficatului, dar irită şi esofagul", susţine doctorul Constantin Anton, medic primar la Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud.