Trăsurile bistriţene, o tradiţie pe cale de dispariţie

Singurul atelier de producţie al trăsurilor de paradă şi de vânătoare din oraş riscă să rămână fără meşteri.Cei şase angajaţi ai atelierului deţinut de către Direcţia Silvică au toţi peste 50 de ani şi nu au cui lăsa moştenire o îndeletnicire care a adus prestigiu oraşului

De şase ani, Direcţia Silvică Bistriţa produse trăsuri de paradă, şarete, sănii şi trăsuri de vânătoare, într-un atelier din oraş. Trăsurile în diverse culori şi modele, cu sisteme de frânare similare celor de pe bătrânele Dacii, au devenit apariţii comune la nunţi dar şi la diverse evenimente din ţară sau din judeţ. Anual, cei şase angajaţi ai atelierului produc, în medie, cam 40 de trăsuri, pentru care lucrează de dimineaţa până seara. La origini, o ambiţie personală de a dovedi că se pot face şi la Bistriţa trăsuri ca în Ungaria, confecţionarea trăsurilor ar putea deveni, în scurt timp, doar o amintire a unei îndeltniciri rare în România.

Născute în spiritul competiţiei

Ideea înfiinţării unui atelier în care să existe trăsuri pentru competiţiile sportive a apărut atunci când Herghelia din Beclean a trebuit să intre în circuitul concursurilor hipice din ţară. „Când am preluat Herghelia Beclean, aveam în planul de management sarcina să o fac de interes pentru competiţiile sportive. Cum la astfel de evenimente e nevoie de atelaje ale căror preţuri variază între 5.000 şi 30.000 de euro, a trebuit să găsim soluţii să facem rost de ele altfel. A fost o provocare să le producem chiar noi. Ne-am documentat bine în Ungaria, şi am reuşit să facem o echipă cu care să le putem construi chiar noi. Am început cu un model, apoi am făcut mai multe", povesteşte Gheorghe Ivan, şeful Direcţiei Silvice Bistriţa, cel care a iniţiat acest proiect.

Două săptămâni pentru o trăsură

În 2004 s-a înfiinţat un atelier în care au fost angajaţi doi tâmplari, doi muncitori la atelierul de forjă, un tapiţer şi un vopsitor. Toţi au peste 50 de ani şi migălesc la cele aproape 40 de piese ale unei trăsuri timp de două săptămâni. Ioan Suciu este strungar şi are 59 de ani. De la atelierul său porneşte practic, tot procesul de producţie al trăsurilor. „Aici facem axele de la trăsură, butucii pentru roţi, şurubul pentru frână şi multe alte piese mici. Nu m-am gândit niciodată că voi lucra aici şi îmi pare rău că nu pot să mai învăţ pe nimeni meseria asta", spune strungarul.

Piesele următoare care se produc sunt scheletul de lemn, roţile şi spiţele de lemn, dar şi elementele de legătură. „Peste 90 la sută din trăsură se face aici, în atelierul de tâmplărie. Ne împărţim sarcinele între noi şi lucrăm cât de mult putem", spune Emil Onica, maistrul tâmplar, în vârstă de 58 de ani. De aici, lucrul trece în camera tapiţerului, cel care croieşte coviltirele şi şezuturile trăsurilor.

Dumitru Acu are şi el 55 de ani şi este croitor de piele. A învăţat cu drag să facă coviltirele trăurilor, la comandă. „Cel mai greu e să faci coviltirul, pentru că lucrezi pe un schelet metalic", spune ţapiţerul.

Cu piesele ansamblate trăsura ajunge în atelierul de vopsire. „Folosim vopsea de ulei sau lac, iar pentru uscare avem o cameră în care temperatura ajunge şi la 50 de grade. E nevoie de două zile pentru ca o trăsură să fie uscată, apoi e gata", explică şeful atelierului, Simion Bodor. Acesta mai spune că unele trăsuri au sisteme de frânare ca şi cele existente pe maşinile Dacia. „Pe trăsurile de agrement avem sisteme de frânare ca pe maşinile Dacia, iar la trăsurile pentru concurs, frânarea se face pe patru roţi", explică Bodor Simion.

40 de trăsuri comandă pe an

Inginerul Adriana Bartha, Responsabil  al Compartimentului Comercial-Silvoturism, spuen că Direcţia Silvică vinde, în medie, 40 de trăsuri. „ Aceste trăsuri au putut fi admirate la mai multe targuri si expoziţii, sau la beneficiarii noştri din mai multe judeţe ale ţării. De asemenea, trăsurile sunt  folosite la herghelii, hoteluri şi pensiuni turistice din judetele Mures, Harghita, Suceava, Satu Mare, Maramureş, Braşov, Călăraşi etc", spune Adriana Bartha. Aceasta adaugă că piaţa de desfacere pentru aceste produse este spaţiul românesc, dar că există premise serioase ca trăsurile bistriţene să concureze cu cele ungureşti, pe piaţa Europei de Vest.„Există discuţii pentru export, însă nu avem comenzi încă. Deocamdată, am vândut 25 de trăsuri anul acesta şi avem certitudinea că numărul lor va creşte", mai explică inginerul.