Titu Rauca crede că profesorul este al treilea părinte

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este cunoscut drept omul din fruntea singurului sindicat al profesorilor din Bistriţa-Năsăud, la care i-a pus piatra de temelie în 1990.

La cei 65 de ani, Titu Rauca poate spune, mai bine ca oricare profesor, care este diferenţa dintre dascălul de la ţară şi profesorul de la oraş, cu ce greutăţi, nu doar financiare, se confruntă atât directorul de şcoală, cât şi cadrul didactic debutant. Crede cu tărie că profesorii merită un trai mai bun, de aceea nu ezită să iasă în stradă ori de câte ori e cazul  alături de sindicalişti din întreaga ţară. Rauca are o experienţă didactică de peste 45 de ani. A început ca un simplu suplinitor, iar după terminarea facultăţii a predat geografie şi istorie. Deşi s-a pensionat anul trecut, el este preşedintele Uniunii Judeţene a Sindicatului Liber din Învăţământ, funcţie pe care o ocupă de peste două decenii. Spune despre sine că este o fire optimistă pe care timpul a învăţat-o că este mai bine să vadă partea plină a paharului. Când avea 5 ani a suferit un nefericit accident la un picior care l-a determinat să facă primele trei clase din ciclul primar într-un spital din Eforie Sud, departe de casă şi de dragostea părintească. „Mi-a fost enorm de greu. Am avut noroc că am dat peste nişte medici foarte buni şi operaţiile au fost un succes. Clasa a IV-a am făcut-o jumătate în casă, jumătate la şcoală", mărturiseşte dascălul. De aceea crede că profesorul trebuie să fie prietenul elevului, dar unul exigent care să-l îndrume spre lucruri bune.

Dascălul, al treilea părinte

Rauca îşi aminteşte că, în anul 1980, la şcoala din Lechinţa (actualul Grup Şcolar) avea o clasă compusă din 41 de elevi, proveniţi din şase judeţe ale ţării. „Îmi aduc aminte că, în a XI-a D, aveam şcolari proveniţi de la case de copii sau cu diferite probleme acasă. Nu a fost un copil din cei 41 la care să nu fi fost acasă şi să nu le cunosc problemele. Majoritatea dintre ei aveau burse sociale pe care le puteau pierde uşor dacă, pentru anumite nereguli, le-aş fi scăzut nota la purtare. Dascălul trebuie să fie un al treilea părinte şi să-i înţeleagă", explică sindicalistul.

Acesta apreciază modelul adoptat de francezi pentru învăţământul tehnic. Rauca a vizitat acum doi ani şase colegii din zona oraşului Dijon, situat în partea de sud-est a Franţei. „Am văzut colegii cu profil agricol, reparaţii mecanice, construcţii. Acolo, elevii învăţau lucruri practice, de la cum se cultivă viţa-de-vie până la cum se fac butoaiele în care se păstrează vinul. Şi noi am putea prelua acest model, dar după ce-l adaptăm la realităţile româneşti", susţine sindicalistul.

ÎNTREBARE şi RĂSPUNS

Cât la sută din adevărul istoric se predă, la ora actuală, în şcoli?

Aceasta depinde de fiecare profesor în parte. Mulţi colegi încearcă să predea istoria în lumina datelor pe care le deţin.

PROFIL

Născut:  6 aprilie 1945, satul Ivăneasa din comuna Ilva Mare

Studii:  Facultatea de Geografie a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi

Familie: căsătorit, 3 băieţi

Ce-i place

Profesorul apreciază oamenii muncitori, sinceri şi modeşti. Este pasionat de şah şi cicloturism. Susţine că a parcurs atât de mulţi kilometri pe bicicletă încât a înconjurat  Ecuadorul de trei ori.

Ce nu-i place

Urăşte minciuna. Are o vorbă care sună în felul următor: „Spune adevărul şi nu mai ai nimic de ţinut minte!".

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite