Bistriţa : Portret/ Aurel Borgovan poetul care l-a întâlnit pe Sadoveanu
0
Scrie poezii şi epigrame în fiecare sâmbătă în „Cuiul lui Pepelea“ şi a scos cinci volume extrem de apreciate de critici.
Aurel Borgovan s-a născut în localitatea Şieuţ. Deşi nu avut o copilărie fericită şi mereu a primit lovituri de la viaţă, a găsit întodeauna puterea de a scrie poezii. „Copilăria mea a fost foarte grea. M-am trezit în perioada Primului Război Mondial. Auzeam zi şi noapte tunurile şi bombele, trebuia să ne camuflăm geamurile. Mi-am văzut părinţii bătuţi de hortişti, forţaţi la munci. Am trecut prin multe schimbări“ povesteşte poetul. Aceste lucruri nu l-au împiedicat însă să-şi exercite talentul şi înclinaţia spre literatură. Aşa că după terminarea şcolii primare colabora deja la câteva reviste umoristice printre care şi celebra „Urzica“.
Întâlnirea cu Sadoveanu
Din dorinţa de a se apropia şi mai mult de lumea scriitorilor de atunci dar fiind şi îndrăgostit de poeziile lui Nicolae Labiş, Aurel Borgovan i-a scris marelui poet o scrisoare. Scrisoare care a primit imediat răspuns. „Am găsit adresa marelui Nicolae Labiş într-o revistă şi i-am scris o scrisoare. Acesta mi-a răspuns. Mi-a spus că dacă nu ar fi simţit că am talent nu mi-ar fi raspuns. Aşa ne-am împrietenit şi am reuşit să ne şi întâlnim de câteva ori. Tot prin intermediul lui l-am cunsocut pe marele scriitor Mihail Sadoveanu. La vremea aceea, scriitorii erau foarte respectaţi. Întâlnirea mea cu Sadoveanu a avut loc la Câmpina“ povesteşte poetul. Aurel Borgovan s-a simţit atât de apropiat de Nicolae Labiş. Poetul bistriţean crede chiar că moartea acestuia nu a fost un accident. „Eu cred că Nicolae Labiş a fost împins sub roţile tramvaiului, nu a fost un simplu accident. Cineva a vrut să scape de el“, povesteşte Borgovan cu tristeţe.
Pasiunea pentru scris
Aurel Borgovan a terminat facultatea de horticultură şi toată viaţa a lucrat ca inginer, dar nu a renunţat niciodată la pasiunea pentru poezi. A scris mereu şi a colaborat cu multe publicaţii de umor. În vremurile trecute poezia de dragoste, care îi este cea mai apropiată de suflet, nu se publica. Aşa că, având o doză de sarcasm şi ironie, poetul a scris mereu epigrame, poezie umoristică şi pamflete. După pensionare şi după moartea soţiei sale Aurel Borgovan s-a dedicat în totalitate scrisului şi a reuşit până acum să scoată cinci volume de poezii şi epigrame. „Prima carte « Tornada » am scos-o în 2007 , după moartea soţiei, este un volum mai trist. A urmat « O lume de râs » o carte în care poezia de dragoste este pusă în alt registru, cel umoristic, sarcastic. A urmat volumul de poezie literară « Punctul de zenit din zare ». Volumul « Pasăre albă » este un volum aniversar, care a primit acest titlu pentru că eu sunt născut în şase ianuarie şi ca să mulţumesc lui Dumnezeu pentru harul meu şi pentru că la botezul domnului Iisus duhul sfânt a apărut în chip de porumbel alb. Cea mai recentă carete este «Zâmbetul epigramei» , aceasta a apărut în urmă cu aproape o lună şi este din nou într-un registru mai vesel“ povesteşte poetul sespre cele cinci volume pe care le-a scos până acum.
Întrebare şi răspuns
De ce poezie cu formă fixă ?
Îmi place să scriu sonete, deşi acest tip de poezie îţi îngrădeşte oarecum posibilităţile de exprimare. Constantin Cepraga spunea că o poezie dacă nu poate fi cântată nu este poezie. Acestui crez mă ataşez şi de aceea scriu astfel de poezii.
Ce-i place
Poetului îi plac artele, îi plac evenimentele culturale, florile şi copiii.
Ce nu-i place
Lui Aurel Borgovan nu-i place minciuna şi escrocheria. Nu-i plac oamenii care nu dau nimic în schimbul a ceea ce iau.
Profil :
NĂSCUT : 6 ianuarie, 1939 Şieuţ
EDUCAŢIE : Facultatea de Horticultură
FAMILIE : Văduv
Se încarcă comentariile...
