Portret: Nicolae Zăpârţan, antrenorul cu 500 de medalii

Antrenor emerit de box, Zăpărţan pregăteşte de ani buni atât băieţi cât şi fete, iar în 28 de ani de carieră a obţinut peste 500 de medalii.Mulţi dintre performerii săi i-a recrutat de pe băncile şcolii din Budacul de Sus, unde antrenorul este director de mai bine de 15 ani.

Singurul antrenor emerit de box din Bistriţa s-a îndrăgostit de acest sport de la 14 ani, după ce a cochetat timp de patru ani cu tenisul de masă.  Pasiunea pentru sportul care avea să-i aducă  peste 500 de medalii prin elevii săi l-a prins datorită unor prieteni din cartier care făceau box într-o sală dărâmată de ani buni. „Mergeam la antrenamente într-o sală peste drum de Măgura de acum, în fostul Hotel Heniu. Am avut atunci şansa unor antrenori cum ar fi celebrul Virgil Badea, venit de la Metalul Bucureşti, care au fost adevărate modele pentru mine", povesteşte antrenorul emerit. A urmat liceul, dar, cu toate că s-a ţinut şi de carte Nicolea Zăpârţan nu a abandonat boxul.

Coleg de facultate cu Nadia şi  Patzaichin

 În 1977 a ratat prima admitere la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, pentru că a avut ghinionul închiderii facultăţilor din ţară exact în acel an: „Toţi concurenţii ne-am concentrat atunci la Bucureşti, singură facultate care a rămas deschisă" . Şi-a luat revanşa un an mai târziu, în 1978 şi n-a regretat: colegii de grupă erau aproape toţi sportivi de categoria grea. Printre colegi se numărau Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Teodora Ungureanu, Dumitru Spârlea. „ campionii aveau sesiuni deschise datorită competiţiilor. În rest, însă, erau colegi absolut normali, aveam acelaşi statut, cu excepţia probabil a Nadiei, eram toţi în aceeaşi oală. Aveam aceleaşi emoţii la examene, eu dădeam să spunem probe şi la caiac, aşa cum Patzaichin dădea examen din box", îşi aminteşte Zăpârţan.

Director de şcoală şi antrenor

După absolvire Nicolae Zăpărţan şi-a început lunga carieră de antrenor la Clubul Sportiv Gloria, iar din 1988, în paralel, de profesor şi director la Şcoal Generală din Budacul de Sus. I-au trecut prin mână sute de boxeri, băieţi şi fete, şi pe mulţi i-a făcut campioni la competiţii Europene şi Mondiale. Numărul medaliilor a trecut demult de 500 şi nu le mai ştie numărul.  Când vorbeşte despre elevii săi nu vrea să-şi aducă aminte de unul singur:  „Au fost foarte mulţi: competitivi, serioşi, cu rezultate remarcabile, ar fi nedrept să-i menţionez doar pe unii", spune antrenorul. Din anii 90 antrenează şi fete, pentru că îi plac provocările: „am fost convins că boxul feminin va căpăta amploare şi am avut dreptate, acum este sport olimpic". Despre fetele care boxează antrenorul spune că sunt mai ambiţioase şi combative decât băieţii, dar mult mai greu de antrenat. Antrenorul are şi un mare regret: subfinanţarea cronică a boxului.„Federaţia nu finanţează deloc, ne descurcăm cum putem, cu sprijinul unor primari şi a Consiliului Judeţean.Este foarte demobilizant pentru sportivi", spune antrenorul emerit.