Portret: Luca Răzoare este şeful pieţelor din Bistriţa

De 13 ani  coordonează tot ce mişcă în materie de pieţe, oboare şi târguri din oraş. Pentru că piaţa legumicolă a Bistriţei este dependentă de producătorii din sud, Răzoare pleacă adeseori înaintea sezonului cald în căutarea legumicultorilor.

La Primăria Bistriţa a ajuns dintr-o întâmplare: a citit la la mica publicitate un anunţ şi şi-a spus că nu strică să încerce, iar din nouă concurenţi au trecut de probe doi. Munca din piaţă l-a atras de la început, mai ales că avea în sânge  pentru grădinărit: „am crescut la ţară, şi eu şi fratele meu ne ajutam părinţii în vacanţe la muncile agicole, de mic mi-a plăcut să văd plantele rodind".

În copilărie Luca Răzoare s-a visat medic, dar la vremea absolvirii n-a fost să fie. Din inclinaţia către medicină a rămas acum doar plăcerea de a viziona filme şi documentare despre medici. Dar visul i l-a transmis fiicei sale, studentă la Medicină. În plină maturitate, în 2002,  a absolvit totuşi o facultate cu domeniu înrudit: psihologia. A terminat-o la Bucureşti, iar cei patru ani de alergătură între Bistriţa şi capitală, om căsătorit cu familie şi muncă în administraţie  au presupus un efort semnificativ, dar a meritat: „mi-am dorit să urmez psihologia mai mult pentru mine, pentru dezvoltarea personală, dar multe din cele învăţate mă ajută să lucrez mai bine cu oamenii", mărturiseşte directorul de la pieţe. Iar munca de la Pieţe nu e uşoară deloc: mereu sunt cârcotaşi care se plâng că nu le place una sau alta, locul primit, poziţia mesei, sau clienţi supăraţi. „Munca cu oamenii e treabă dificilă", recunoaşte după 13 ani de condus pieţele din Bistriţa, Luca Răzoare. „Sunt unii care şi-au făcut maşini pe sezon din vânzare, în timp ce alţii de abia dacă reuşesc să-şi cumpere o franzelă şi biletul de întoarcere acasă. Văd câteodată câte-o bătrânică venită din cine ştie ce sat care a bătut drumul până la Bistriţa să vândă câteva legături de pătrunjel sau alte verdeţuri. Ţi se rupe sufletul când le vezi", spune şeful de la pieţe. Iar de cele mai multe ori micii producători se chinuie să cultive produsul şi apoi stau să le vândă la preţuri modeste: "De exemplu primesc 1,5 lei pe kilogramul de cartofi, dar munca lor nu se vede în preţul ăsta", explică Răzoare

Piaţă scumpă

Preţurile din pieţele Bistriţei sunt printre cele mai mari din ţară. Mărturie stau statisticile Ministerului Agriculturii care indică faptul că bistriţenii plătesc mai mult pe kilogramul de roşii decât oriunde în ţară: „Suntem judeţ nordic, producătorii din sud adaugă la preţul de vânzare şi costul cu transportul. În alte judeţe mai nordice decât noi, cum ar fi Satu-Mare de pildă  preţurile nu sunt atât de mari, pentru că este judeţ de graniţă şi pieţariise aprovizionează din Ungaria : apoi noi în judeţ avem puţine zone legumicole. Cu excepţia satelor Floreşti şi Şintereag, unde familii întregi cultivă legume pe scară largă, judeţul nu are tradiţie, iar pieţele noastre se baează pe producătorii din sud" mai spune Răzoare.

 Profil:

Născut: 15 ianuarie 1966, Silivaşu de Câmpie

Studii: Facultatea de Socio-Psihologie, 2002, masterat Facultatea de Studii Europene

Ce-i place: îi place fotbalul şi nu doar ca spectator. Când are timp  încinge o partidă de fotbal între prieteni. Este suporter al Gloriei Bistriţa, singura echipă cu care a ţinut vreodată. Este pasionat de călătorii, deşi recunoaşte că din pricina lipsei de timp călătoriile pe care le face sunt mai degrabă virtuale

Ce nu-i place: lipsa de punctualitate, minciuna, făţărnicia, prefăcătoria, dezordinea, indisciplina. Nu -i plac oamenii care încearcă să-l păcălească, pe care-i detectează foarte repede