Bistrita: Portret/ Petrică Tocală este un împătimit al goblenului

Coase de când se ştie, o vreme a cusut după procedura chelim, iar după apariţia goblenului, a devenit un fan al acestuia.

Petrică Tocală a fost crescut în spiritul practic, mama sa fiind croitoreasă a încercat să îşi înveţe fiul să fie bun la toate. „Când eram mic, mama lucra acasă şi  mă punea să cos nasturi la hainele pe care le confecţiona. Pâna la vârsta de 14 ani, când am plecat de acasă la studii, am cusut mereu. Poate de atunci mi s-a dezvoltat pasiunea pentru cusut”, povesteşte nostalgic nenea Petrică. De meserie, Petrică este contabil. I-au plăcut întotdeauna cifrele şi se declară mulţumit că încă îi mai folosesc cifrele şi matematica.  A cusut ani la rând după tehnica chelim. „Aveam, la un momentat, în casă foarte multe obiecte cusute în chelim: feţe de masă şi alte obiecte de decoraţiune. Dar s-au demodat. Aşa că soţia mea le-a înghesuit într-un dulap şi acum nu le mai folosim”, spune nenea Petrică cu regret. După apariţia goblenurilor pe piaţă s-a dedicat întrutotul acestora. A ajuns să coase sute de tablouri după diagramă. „Am lucrat ani la rând ca şi contabil şi, probabil,  şi acest lucru a contribuit la dezvoltarea pasiunii pentru goblen. Mi-au plăcut foarte mult cifrele şi matematica, iar acum, de când m-am pensionat, le folosesc la cosut”, mai spune nenea Petrică.

Atelierul din balcon

 Petrică Tocală şi-a încropit, în balconul apartamentului său, un mic atelier în care coase şi montează tablourile terminate în rame paspartout.  Se retrage mereu în colţişorul său pentru a mai  împunge măcar puţin cu acul. Este atât de împătimit, încât, uneori, se trezeşte noptea şi coase la lumina veiozei. „Soţia mă ceartă uneori când nă prinde la cusut noaptea, însă nu mă pot opri. Îmi place foarte mult ce fac” povesteşte Petrică.
Munceşte foarte mult la goblenuri, dar i-ar plăcea să poată să le vândă cum se întâmpla pe vremuri. „Prin anii 90 erau căutate goblenurile, acum mai puţin, dar totuşi mă duc cu ele în pieţe şi la târguri pentru că am nevoie de bani. Sunt convins că oamenii nu le apreciază destul. Toţi rămân miraţi când le spui că trebuie să realizezi 200 de împusături/ centimetru pătrat şi cel mai mic tablou are 300 de centimetri pătraţi”, povesteşte fostul contabil.

Şi-a învăţat soţia să coase

Petrică a cusut ani la rând goblen, însă soţia sa nu i-a împărtăţit pasiunea, ba chiar nu înţelegea cum poate să stea ore întregi să coase. După o vreme, a prins şi ea „gustul” şi a început să coase goblen. „S-a pus serios pe treabă şi mereu mă întreba cum se face şi cum e mai bine şi a deprins şi ea pasiunea mea. A ajuns pâna acolo, încât o rugam să facă un anumit fel de mâncare şi îmi spunea să o las în pace că nu are timp, că are de cusut” spune zâmbind nenea Petrică.

Ce-i place

Îi place foarte mult să fie la curent cu noutăţiile, de aceea nu ratează buletinul de ştiri de la ora 19.00. Îi plac sportul, filmele şi călătoriile. „Ador să călătoresc, dacă aş avea bani m-aş urca în maşină şi aş colinda  toata ţara”, spune fostul contabil.

Ce nu-i place 

Nenea Petrică detestă bârfă  şi minciuna. „Aud femeile în faţa blocului cum zic rău de toate lumea care trece. Despre fiecare vecin, au ceva de comentat şi au de obiectat la dresa lui, lucru care îmi displace foarte mult”, mai spune contabilul.

Întrebare şi răspuns

Cine va fi moştenitorul goblenurilor?

P.T. Nu m-am gândit încă la asta, dar îmi doresc ca cele care fac parte din colecţia personală să ajungă pe mâini bune pentru că îmi sunt tare dragi. Asta nu este lucrul care mă macină cel mai tare, problema este că nu am copii şi nu am cui să las moştenire pasiunea mea pentru frumos şi pentru cusut. Mi-aş  dori să stârnesc interesul pentru cusut şi pentru goblen măcar nepoţiilor mei .

Profil:
NĂSCUT : 25 martie 1949 în  judeţul Iaşi
EDUCAŢIE: Şcoala tehnică de Comerţ Oradea
EXPERIENŢĂ: contabil din 1968
FAMILIE: Căsătorit