Petre Floarea este maistru în Bistriţa şi marinar în SUA

Este şeful atelierelor de la Şcoala „Sfânta Maria" din Bistriţa unde se confecţionează drapele naţionale pentru instituţiile din ţară.

Petre Floarea este un bistriţean de 62 de ani care coordonează activitatea atelierelor de instruire practică ale Şcolii de Arte şi Meserii „Sfânta Maria" din Bistriţa. Acum 23 de ani, el a avut ingenioasa idee ca elevii să confecţioneze drapele naţionale. „Aveam un prieten care vroia să plece în America şi m-a rugat să-i dau un steag al României. Cum n-am găsit nicăieri unul de cumpărat, m-am apucat să-i fac. Şi aşa a început totul", povesteşte Petre Floarea. El a simţit că, pusă în practică, ideea sa va aduce bani frumoşi şcolii. Şi a avut dreptate. Elevii de la „Sfânta Maria" au făcut de-atunci sute de drapele pentru primării şi alte instituţii din ţară, uniforme pentru colegii lor din oraş, dar şi echipamente de protecţie la comandă.

Ţesător pe malul Niprului

Bărbatul a învăţat meserie la Şcoala de Maiştri Ţesători din Giurgiu, după care s-a angajat ca ţesător la fostele fabrici „Netex" şi de mătase din Bistriţa. Bistriţeanul povesteşte că în lucrarea sa de diplomă a proiectat o ţesătorie de o capacitate de 200 de oameni. „Prin anii 80, şcolile de maiştri erau cum sunt facultăţile acum. Îmi aduc aminte că am muncit mult la lucrarea mea de diplomă ca să nu uit niciun detaliu", explică Petre Floarea.

La doar un an după ce a absolvit şcoala la Giurgiu, adică în 1980, a fost trimis la o specializare de o lună la o fabrică de textile dintr-un oraş din  Ucraina, de pe malul Niprului. „Acolo am învăţat cum să folosesc maşinile performante pe care le primise Netex-ul în acea vreme. Utilajele de la fabrica din Bistriţa erau la fel cu cele din Ucraina şi eu trebuia să le deprind mecanismul", explică Petre Floarea. 

Marinar în SUA

Acum 10 ani şi-a revăzut un prieten bun, Alexandru Stoica, care fugise în străinătate pe vremea lui Ceauşescu. La insistenţele acestuia, bistriţeanul a plecat, pentru câteva săptămâni, în vizită, la Stoica. Prima dată a lucrat la un restaurant, apoi în construcţii şi, de 5 ani, ca marinar în orăşelul american New Milford, din statul Connecticut. „Vara lucram într-un parc rece de bărci din acel orăşel. Trebuia să schimb ulei, să verific combustibilul, să scot bărcile în larg şi să mă asigur că totul este în regulă", explică bistriţeanul.

Muncea câte 15-18 ore pe zi şi câştiga 15 dolari pe o oră de muncă. Petre Floarea mai spune că, în doar un an, a câştigat aproape 30.000 de dolari, bani pe care i-a investit în casa sa din centrul Bistriţei.

ÎNTREBARE şi RĂSPUNS

Ce ar trebui să înveţe românii de la americani?

Cultul muncii! Românii trebuie să înveţe să muncească aşa cum ar trebui. La americani, patronul munceşte cot la cot cu angajatul. Tot la ei, după două ore de muncă, urmează o pauză de 10 minute. Mi-au plăcut mult oamenii, toleranţa lor. Dacă nu ştii ceva, te ajută. Sunt foarte comunicativi şi au răbdare cu tine. Ştiu să respecte omul.

PROFIL

Născut: 14 septembrie 1948, sat Dipşa

Studii: Şcoala de Maiştri Ţesători din Giurgiu

Familie: căsătorit, doi nepoţi

Ce-i place:

Citeşte mult. Scriitorul său preferat este Henryk Sienkiewicz, romancierul care în 1905 a luat Premiul Nobel pentru Literatură. Colecţionează monede vechi. Piesa de rezistenţă este o monedă de un dolar din 1897. Bistriţeanului îi mai place să se joace cu nepoţeii săi.

Ce nu-i place:

Detestă că tinerii bine pregătiţi la facultăţile din ţară ajung să lucreze în străinătate. „Un specialist în domeniul tehnic îl obţii după ani buni, iar în loc să muncească pentru noi, el alege să lucreze dincolo pentru că e mai bine plătit. Este trist!", mai spune Petre Floarea.