Paul Adrian Morariu este premiat în grafică aquaforte

Avea doar 5 ani când tatăl său i-a descoperit talentul în desen. Se juca cu pânzele părintelui şi prima încercare a fost prima sa operă reuşită

Paul Morariu duce mai departe talentul artistic al familiei. Tatăl său e bun la picturi pe pânză, iar o mătuşă este profesoară de desen. De mic i-a plăcut să deseneze. „Tatăl meu picta mereu pe pânză cu vopsele de ulei, iar eu pe la grădiniţă fiind, mă jucam cu materialele lui. Nu ştiam bine ce înseamnă fiecare, dar eram atras de ele. Am pus mâna pe o pensulă, am luat o bucăţică de hârtie şi am încercat şi eu să fac ceva", povesteşte tânărul. Atunci, tatăl său l-a remarcat şi i-a dat de lucru. În scurt timp, băiatul a prins drag de artă şi astfel a lăsat joaca în favoarea desenului. Prima sa operă adevărată, spune el, a fost un coş cu fructe pe care la pictat în ulei, după care s-a orientat pe scenele religioase. A început să folosească apoi aquarela şi tempera.

Îi făcea desenele fratelui mai mare

Tânărul avea un talent înnăscut, desena mereu, de regulă natură statică. Îşi ajuta şi fratele, făcându-i toate desenele pentru şcoală. „I-am făcut o grămadă şi multe dintre ele au ajuns la expoziţie. Am făcut gimnaziu, amândoi, la Şcoala Generală nr. 6, iar când am intrat eu la şcoală, profesorii credeau că fratele meu îmi face desenele. Nu m-au crezut până ce nu am desenat ce au zis în faţa lor", spune, râzând, Paul. După acest exerciţiu, i-a fost confirmat încă o dată talentul şi i s-a propus să continue pe această ramură. Lucrările sale au putut fi văzute la numeroase expoziţii. Face şi portrete în creioane şi cărbune. Pe vremea liceul, era îndrăgostit de grafică. A avut o grămadă de expoziţii în aquaforte (un procedeu care implică realizarea unor gravuri pe tablă cu ac videa, acestea se bagă în acid azotic să se corodeze, apoi se ung cu cerneală topografică şi se prezează pe hârtie, imaginea se transpune pe foaie). La acest procedeu artistic, Paul a participat la trei concursuri naţionale, două dintre acestea soldându-se cu cel mai bun premiu.

S-a specializat în arhitectură

 Paul a decis să meargă pe arhitectură, a urmat Liceul de Arte Plastice din Bistriţa pe această secţie, după care a intrat la facultatea de acelaşi profil, la Cluj. Aici are o serie de rezultate practice. Împreună cu câţiva colegi studenţi au făcut relevee la câteva zeci de blocuri din Târgu-Jiu, pentru care au făcut proiecte, după măsurători. Paul s-a ocupat de 10 asemenea clădiri. A proiectat o serie de alte imobile din Bistriţa şi Cluj, precum duplex-uri, case de locuit, o mansardare în centrul istoric al oraşului , o pensiune în Braşov şi chiar pensiunea familiei sale. Acum lucrează la o locuinţă în Sigmir şi la un bloc din cartierul clujean Baciu. De pe vremea studenţiei colaborează cu un arhitect german, pentru care realizează proiecte. Acum, Paul este pe punctul de a-şi finaliza studiile, se pregăteşte de stagiatură care se face doi ani, după care în urma unui examen, va primi drept de semnătură.

Întrebări şi răspunsuri

Cât timp îţi ia să faci un proiect?

P.M.: Depinde pentru ce faci proiectul respectiv. De regulă, la un proiect se lucrează câteva zile, pentru o casă, de exemplu, se face în două zile. Cel mai mult durează conceptul şi mai ales muza. E cel mai mare impediment când vrei să faci ceva nou, dacă nu ai muza, nu faci nimic. Trebui să ai o anumită stare când realizezi un proiect. De obicei, prima schiţă e cea mai bună.

Cum ţi se pare Bistriţa din punct de vedere arhitectural?

P.M.: Arhitectura oraşului nostru este praf, cu excepţia centrului istoric. Este tragic că la noi în ţară, în general, nu se mai face urbanism. Se pun geamuri termopane la o casă din secolul XXVIII. Se construieşte haotic.

Ce-i place

Pe lângă desen, Paul adoră să pescuiască. Îi place să iasă în aer liber, să-şi petreacă timpul cu prietenii şi să se relaxeze jucând un fotbal. Îi place mult să socializeze.

Nu-i place

Îl exasperează trezitul la ora 7.00, şi-ar dori ca munca să înceapă cel puţin cu două ore mai târziu. Nu-i plac oamenii aroganţi şi cei care îşi dau cu părerea fără să aibă habar de tema discuţiei.