PORTRET: Cristian Ţetcu face proiecte pentru jumătate din judeţ

Pe lângă afacerea pe care o administrează de 18 ani, Ţetcu conduce un grup de iniţiativă locală care face proiecte pentru jumătate din comunele judeţului, iar recent ong-ul la care este preşedinte a primit custodia pentru şase arii protejate

Bistriţean prin adopţie, Cristian Ţetcu a plecat la 20 de ani de acasă din Târnăveni,  locul unde nu se întâmplă nimic în altul în care să-şi poată deschide o afacere. Povesteşte  că putea să  se stabilească oriunde într-un mare oraş, dar a ales Bistriţa, după ce s-a îndrăgostit iremediabil de bulevardul cu tei din mijlocul oraşului. A învăţat din mers cum este cu echipamentele termice şi în 1993 a deschis o firmă, care este acum reprezentant unic pentru trei companii internaţionale. Spune că mentori i-au fost prieteni şi parteneri din occident de la care a învăţat ce înseamnă cu adevărat  o afacere: „m-au învăţat că o firmă serioasă se conduce şi se formează peste generaţii, că nu trebuie să faci ce nu se cade, că afacerile trebuie făcute să dureze", este crezul pe care nu l-a abandonat. Conduita faţă de parteneri şi faţă de clienţi, este ceea ce l-a ajutat să supravieţuiască crizei care a înghiţit foarte mulţi dintre competitori. Deşi recunoaşte că a fost afectat sever de criză, Cristian Ţetcu spune că ceea ce s-a întâmplat în zona economică a fost o adevărată lecţie pentru el ca manager: ƒ„Criza aceasta ne formează, ne educă, ne facem să fim administratori care să poată gestiona eficient resursele" . Omul de afaceri crede că dincolo de toate previziunile optimiste românii nu vor reuşi să depăşească actuala criză mai devreme de 2015:  abia atunci vom vedea crâmpeie de bunăstare", mai spune Ţetcu.

Ne lipseşte spiritul de echipă

Pe lângă firma de echipamente termice şi energetice Ţetcu are o activitate intensă în zona societăţii civile. Ong-ul, pe care îl conduce, Ruralis  a reuşit să obţină în urmă cu câteva zile custodia pentru şase arii protejate din Bistriţa-Năsăud din nouă încredinţate de Ministerul Mediului, între care Râpa cu Păpuşi de la Domneşti şi Vulcanii noroioşi de la Gloduri. Pe lângă munca de la ONG, Ţetcu coordonează un Grup de iniţiativă local  (GAL) care reuneşte 25 de comune, adică mai mult de jumătate din judeţ şi care accesează împreună finanţări. Munca de convingere, încheierea de parteneriate şi închegarea grupului i-au luat mai bine de un an şi jumătate, dar crede că efortul a meritat, mai ales că micile comunităţi învaţă ce beneficii poate munca în  echipă. Deocamdată au făcut împreună strategiile de dezvoltare până în 2013, după ce au realizat că primăriile nu prea aveau planuri realiste: „fiecare comună avea propria strategie, din păcate, când le-am adunat am realizat că sunt făcute doar aşa, să fie pe hârtie. N-am avut încotro şi am făcut altele bazate pe ce era în teren", explică Ţetcu. Pornind de la realitatea unei zone cu populaţie îmbătrânită, însă oameni primitori, cei din GAL au configurat un soi de circuite de turism agricol, de mai mică anvergură şi cu punerea în valoare a meşteşugurilor locale.

Născut: 2 august 1967, Târnăveni, judeţul Mureş

Stare civilă: necăsătorit

Studii: Facultatea de management, Braşov

Ce-i place: sporturile asiatice, pe care însă nu le mai poate practica din pricina unor intervenţii chirurgicale la coloana vertebrală. Este îndrăgostit de  natură şi este pasionat de tot ce înseamnă energie verde. Îi place meseria pe care o face şi îşi consideră afacerrea mai mult decât un loc de muncă

Ce nu-i place: individualismul bistriţenilor , că nu există spirit de echipă la niciun nivel, nici pe segmentul social, nici al afacerilor, iar în administraţie nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Consideră drept o frână extraordinară lipsa unor proiecte comune: „în ţară se fac lucruri frumoase acolo unde oamenii muncesc împreună să facă ceva"

Întrebare şi răspuns

Când credeţi că vom ieşi din criză?

În 2008 când noi credeam că este criză şi autorităţile ne spuneau că nu e, credeam că prin 2013 vom vedea la capătului tunelului o luminiţă. Acum însă nu cred că mai repede de 2015 să fie aşa ceva, atunci probabil vom vedea crâmpeie de bunăstare. Cred cu viaţa n-o să fie însă ok şi doar societatea civilă o să mai poată întoarce lucrurile pe făgaşul cel bun, dacă are puterea să se implice. Dacă oamenii de calitate, care stau ascunşi vor ieşi  şi vor  face presiuni oferind totodată exemplul personal, atunci vom reuşi să ieşim din zona anormalităţii