O cofetarie din Bistriţa face prăjituri după un reţetar din 1864

Cozonacul „poronyo" sau islarele, după reţete moştenite de la unguri şi saşi, au făcut tradiţie culinară la Bistriţa. Cea mai veche cofetărie din oraş are propriile depozite de fructe conservate şi arome

Prăjiturile de casă aproape că au dispărut din preocupările gospodinelor înainte de sărbători. Însă nu şi din reţetarele celei mai vechi cofetării din oraş. Cofetăria Perla, locul în care mâncau prăjturi şi bunicii noştri când erau copii, vinde în fiecare sezon, de Sărbători, câte 500-600 de kg de dulciuri. Un lucru neobişnuit înainte de ʼ89. „Pe vremuri nici măcar nu se făceau prăjituri de casă în cofetării. Dar acum, femeile au devenit mai ocupate, cu serviciul, cu copiii, nu mai au timp de prăjituri", spune Genica Stanciu, proprietara cofetăriei. Aceasta se ocupă de toate reţetele „consacrate", nelipsite de sărbători pe mesele bistriţenilor, încă din timpuri foarte vechi.

Moştenite de la saşi şi unguri

Printre cele mai vechi reţete de prăjituri se numără işlerele, dulciuri care aduc cu un fel de biscuiţi umpluţi şi glazuraţi. Işlerele fac parte din tradiţia culinară săsească şi sunt cunoscute din vremuri îndepărtate. Nici tradiţia bucătăriei maghiare n-a trecut neobservată pe la Bistriţa. Cozonacul „poronyo" („fraged" în maghiară) este un cozonac din aluat nedopsit, care se taie în feliuţe mici şi este umplut cu mac, nucă  sau diverse alte bunătăţi.

Prăjiturile bunicilor

Pe lângă acestea, în laboratoarele de la Perla se prepară cele mai cunoscute prăjituri de către gospodinele de pe vremuri: Prăjitura Predeal, cu cremă de vanilie şi dulceaţă, Lămâiţa, o prăjitură revigorantă cu cremă de lămâie, Doboşul, cu vanilie şi cacao, prăjitura Mara, cu nucă şi ciocolată, prăjitura Arlechin, cu dulceaţă de vişine, cremă de vanilie şi o „ploaie" de bomboane multicolore pe deasupra.

Perla lucrează după un reţetar din 1864 şi are propriile ei depozite de fructe conservate, care dau aromă şi prospeţime prăjiturilor. Pe vremuri, înainte de 1984, localul purta numele „Trandafirul". În anii săi de glorie, cofetăria avea o clientelă foarte bogată, deoarece în zonă îşi făceau toţi locuitorii plimbarea duminicală „pe Corzo", actualul Pietonal  „Liviu Rebreanu".