Bistriţa: Portret/ Menuţ Maximinian,scriitor şi jurnalist la 30 de ani
0
Presă scrisă, literatură, şi, mai nou, televiziune. Indiferent ce face, Menuţ Maximinian rămâne el însuşi, cu calităţile şi defectele lui. De multe ori nu are încredere că face bine ceea ce face, dar în acelaşi timp ştie că acolo e locul lui şi nu vrea decât să devină mai bun.
Prin ce se distinge Menuţ Maximinian faţă de ceilalţi este tocmai prin solidaritatea şi toleranţa de care dă dovadă. Este foarte disciplinat în munca lui, dar nu înseamnă că este şi foarte dur. Îşi face meseria de jurnalist fără să calce pe nimeni pe bătături, ceea ce îi atrage şi multe comentarii maliţioase. Marea calitate a lui Menuţ Maximinian este că poate să-şi transforme defectele în calităţi, şi nu-şi trădează prietenii. S-a impus în jurnalismul bistriţean, în primul rând prin multă muncă.
„M-am născut în folclor”
Cu toate că Menuţ s-a născut la Timişoara, copilăria şi-a petrecut-o în satul Dumbrăviţa, comuna Spermezeu. De acolo i se trag bunul simţ, respectul pe care îl manifestă în relaţiile cu ceilalţi. Din 2002, de când lucrează în presa scrisă, a luat decizia de a se ocupa de folclorul românesc. „Nu ştiu în ce măsură reuşesc să mă ocup aşa cum trebuie de tradiţiile strămoşeşti. M-am născut în folclor şi era normal să apăr şi eu, în măsura posibilităţilor mele glia. Am urmat facultatea de etnologie şi am master în acelaşi domeniu. Încerc şi greu reuşesc, să lupt cu morile de vânt”, spune Menuţ. Această muncă i-a adus şi mulţi prieteni din domeniul muzicii populare, al literaturii, al culturii, tocmai pentru că acei oamenii au avut răbdare şi încredere în el. Unii dintre ei i-au devenit şi prieteni. Unii l-au trădat, dar Menuţ nu le poartă ranchiună, pentru că fără a folosi cuvinte mari, Menuţ nu ştie să se supere. „Critica se face după ureche şi după prieteni, promovarea aşişderea, Poţi să fii un scriitor de cea mai proastă speţă şi să ai o imagine de mare trubadur prin litere, sau să fii un talent adevărat şi să rămâi îngropat în provincie. E grav, dar acesta e adevărul”.
În ciuda vârstei de 30 de ani, Menuţ vrea să facă lucruri măreţe, vrea să scrie, vrea să lase ceva în urmă. Poate de aceea, a ales să scrie până acum şase cărţi. Mai are în pregătire trei volume. „Lucrez în continuu. Am multe proiecte, cu timpul stau mai prost. Munca de ziarist îmi ia cea mai mare parte din energie”. Vorbeşte cu însufleţire despre toate acestea şi are energie cât pentru trei oameni, şi chiar dacă ziua are 24 de ore şi pentru el, reuşeşte să scrie, să facă voluntariat, să facă televiziune, toate acestea fără nicio urmă de plictiseală.
Vrea să îşi facă meseria mai bine!
Azi, Menuţ şi-a schimbat prefixul. La 30 de ani, Menuţ este un om iubit, dar şi contestat. Pentru cârcotaşi ar fi de spus că, Menuţ Maximinian e genul de om, de coleg, gata întotdeauna să îţi întindă o mână de ajutor, lucru rar întâlnit printre atâtea orgolii şi vanităţi ale gazetarilor şi scriitorilor. Însă dincolo de orice teoretizare, la 30 de ani Menuţ vrea să îşi facă meseria mai bine şi vrea să rămână la fel de dornic de comunicare. „Sunt un tip al contrariilor, iubesc presa, de care nu m-aş despărţi, iubesc atât creionul şi izul cernelii, dar şi sticla. Iubesc tradiţiile cărora le descopăr mereu noi valenţe, şi mai presus de toate iubesc litera!, încheie Menuţ.
Profil
Născut: la 10 iulie 1979, la Timişoara
Educaţie:Facultatea de Litere, secţia română-etnologie, Universitatea Babeş-Boyai
Experienţă:Jurnalist şi scriitor
Stare civilă:Necăsătorit
Întrebări şi răspunsuri:
Care sunt victoriile tale?
M.M: Nu mă lupt să am victorii, şi dacă acestea au apărut nu le-am contabilizat. Fac întotdeauna ceea ce simt, de la îndârjirea pentru păstrarea folclorului, la cărţile mele. De la iubirea pentru flori, la rugăciunea de seară. De la bucuria dimineţii, la înălţarea gândului bun.
Nu ai obosit să fii un tip aşa îngăduitor cu ceilalţi?
M.M: Sunt destui cei care răcnesc fără să aibă de ce. Un om care ştie ce face iese în evidenţă prin munca lui. Plagiatorii care te arată cu degetul sunt cei care sunt frustraţi, şi nu avem de ce să ne revoltăm împotriva lor. Vor pieri pe propria limbă. Mi se spune scriitorul cu bun simţ şi mă mândresc cu acest lucru, într-o lume în care omenia este floare rară.
Ce îi place
Zâmbetul îngerului, oamenii cu suflet adevărat, prietenii carte nu te condiţionează, lucrurile simple şi autentice, uliţa copilăriei, respectul pentru părinţi.
Ce nu-i place
Invidia, lipsa de respect, promovarea prostului gust, bârfa, răutatea. Faptul că unii nu înţeleg că este loc sub soare pentru fiecare, că Dumnezeu ne-a făcut egali pe toţi.
Se încarcă comentariile...
