Locul I: Doctorul de inimă al Bistriţei

Doctorul Dănuţ Cocoi

Locul I în Topul medicilor cu care Bistriţa se mândreşte este ocupat de cardiologul Dănuţ Cocoi. Medic primar la Spitalul Judeţean de 20 de ani şi preşedinte al Colegiului Medicilor din judeţ, doctorul Cocoi este apreciat de-o potrivă de pacienţi şi de colegii de breaslă.

Numărul de pacienţi cărora le-a salvat viaţa este atât de mare încât nu poate să le ţină şirul, mai ales că specializarea sa, cardiologia, se ocupă tocmai de cea mai sensibilă parte a corpului, inima. Datorită profesionalismului de care a dat dovadă în aceşti ani a devenit unul dintre cei mai solicitaţi medici, atât la Spitalul Judeţean, acolo unde poate fi găsit în fiecare dimineaţă, cât şi la cabinetul său privat.

Medicina a avut-o în sânge şi spune că nu şi-a imaginat niciodată ca va face altceva în viaţă. Provine dintr-o familie cu tradiţie de familie în acest domeniu, unchiul şi verii săi sunt medici în Cluj. Întâi a devenit însă asistent medical, după ratarea cu media peste 8 a primului examen la Facultatea de Medicină. Nu a apucat însă să practice ca asistent, pentru că imediat după armată a intrat la Medicină.  A terminat şef de promoţie, aşa că la repartiţie a prins Viişoara, un cartier al Bistriţei. A practicat mai mulţi ani medicina de familie, însă a tânjit după cardiologie. Iniţial criteriul de vârstă l-a împiedicat să facă specializarea deoarece depăşise 35 de ani, termenul limită pentru înscrierea în specializare, însă până la urmă a reuşit să-şi îndeplinească visul.

Prin natura ei, cardiologia înseamnă salvarea de vieţi mai ales într-o epocă în care cea mai frecventă cauză a morţilor este infarctul miocardic. Zilnic are la uşa cabinetului bolnavi care au nevoie dispertă de intervenţia lui şi chiar dacă în unele cazuri nu poate face nimic, doctorul se împacă foarte greu cu moartea unui pacient. „Am învăţat însă că există situaţii în care indiferent cât de mult te zbaţi, indiferent ce faci, dacă omului acela îi este dat să i se termine firul vieţii, nu mai ai ce face", este concluzia doctorului. Dar sunt şi cazuri în care totul depinde de medic. „Mi s-a întâmplat ca într-o sâmbătă, de Paşti, să simt nevoia să ajung la Spital. Nu aveam pacienţi cu probleme şi prezenta mea nu era reclamată de nimic. Atunci când am ajuns, la Urgenţe era o pacientă cu infarct, iar colega mea, de altă specialitate, se descurca cu greu". Intervenţia cardiologului practic i-a salvat viaţa: „. O văd câteodată când trec prin piaţă şi mă bucur.Nu ştie cine sunt şi nici cum a supravieţuit atunci. Iar eu nu ştiu nici acum de ce am simţit imboldul de a merge în ziua aceea  la spital"