Larion Dragotă a abandonat viaţa în Germania pentru a investi în România

Cetăţean german de la sfârşitul anilor 90, românul s-a întors în ţara natală anul trecut, s-a recăsătorit  şi a început trei mici afaceri

Bistriţeanul a plecat în Germania în 1993, la doi ani de la terminarea liceului plin de speranţe şi iluzii. Vreme de trei ani însă a fost un soi de navetist, pentru că n-a reuşit să treacă de birocraţia germană şi să obţină drept de muncă. Norocul i-a surâs în 1996, de unde nici nu se aştepta, graţie unei interviu la un post local de televiziune din Bavaria. Sfătuit de un preot sufletist care a relatat povestea sa unor ziarişti, Dragotă a participat la o emisiune şi rezultatele nu au întârziat să apară: „ a sunat ministrul de interne al landului şi mi-a spus că a doua zi la ora 8,00 să mă prezint la ghişeu, pentru că voi primi permisul de muncă. Când m-am prezentat a doua zi, funcţionarul care m-a refuzat atâta vreme a crezut că am inventat o poveste, aceasta însă numai până când secretara i-a arătat faxul ministrului", povesteşte bistriţeanul.

Pasionat de gastronomie

Odată obţinut permisul de muncă a urmat timp de trei ani  Şcoala postuniversitară de Turism, cu specializarea bucătar şi în paralel a lucrat ca bucătar în restaurantele unor hoteluri. A gătit din toate, de la produse ale gastronomiei germane până la celebrele trufe folosite de bucătăria franceză, : „în materie de bucătărie sunt deschis la provocări". Cu toate delicatesele din bucătăria internaţională slăbiciunea lui rămâne bucătăria românească: „Pasiunea mea este să culeg reţete tradiţionale româneşti direct de la sursă, şi să le gătesc", explică Dragotă. După etapa gastronomică, în Germania a urmat o alta, în care bistriţeanul, aşezat la casa lui alături de o româncă a ajuns electromecanic întruna din fabricile Leoni. În compania germană a lucrat timp de nouă ani, iar despre experienţa în fabrică are numai vorbe de apreciere: „Este o firmă serioasă, foarte stabilă,cu o adevărată cultură a muncii,  m-a surprins să aud alte păreri din partea unor bistriţeni  care au lucrat în compania de aici", spune bistriţeanul.

Afaceri inedite

De un an Dragotă a revenit în România şi s-a recăsătorit. A intrat în jungla lumii afacerilor româneşti cu  distribuţie de uleiuri industriale din Germania: „este foarte dificil, eu cumpăr cu banii jos în Germania, eventual primesc discount de 2%, iar aici clienţii spun că plătesc la 30 de zile, însă în realitate fac plata după 150", descrie câte ceva din experienţa românească Larion Dragotă. Nici soţia nu se lasă şi administrează un salon de coafură. O altă afacere, cu totul inedită este pe punctul să o demareze în Colibiţa. „Am cumpărat ceva teren şi vreau să ridic un soi de case tradiţionale, cu lut, cuptor şi desigur, fără curent electric. Am mulţi prieteni, inclusiv din Germania care mă încurajează şi vor fi viitorii clienţi", îşi dezvăluie planurile bistriţeanul.

Profil

Născut: 3 iulie 1972 Prundu-Bârgăului

Familie: căsătorit, 1 copil

Studii: Şcoala de turism Postliceală Bad Kissingen

Ce-i place: să joace la bursă. Apoi are o adevărată pasiune pentru gastronomie, să culeagă şi să gătească reţete din bucătăria tradiţională românească. Îi place să întâlnească oameni frumoşi, în sensul definit de Dan Puric, însă spune că, din păcate, sunt tot mai greu de găsit

Ce nu-i place:

Detestă agresiunea din trafic, în special a taximetriştilor. Crede că sunt foarte mulţi şoferi care nu respectă regulile pentru că nici nu ştiu care sunt acestea.„Când revii în România ca şofer, după primii kilometri de la graniţă, creierul nu reuşeşte să se adapteze aşa de repede şi şocul este mare. Apoi îşi revii încet"

Întrebare şi răspuns:

Ce credeţi că ne lipseşte ca popor?

Solidaritatea, faptul că nu suntem uniţi. Am revenit de un an de zile, dar observ că treaba cu capra vecinului este valabilă. Acolo, în Germania un eşec este înţeles ca un bun motiv de a începe altceva, de a avea un nou început, aici este un motiv de a fi arătat cu degetul.

Mă întreabă mulţi prieteni cum am putut trăi 16 ani într-o ţară cu oameni atât de reci ca germanii, însă cred că mai degrabă se confundă răceala cu respectul pentru sfera privată. Ei intră în sfera privată a fiecăruia doar atât cât li se dă dai voie. Altfel, însă sunt foarte solidari şi săritori.