Ioan Receanu este bucătarul nevoiaşilor

A gătit pentru Ceauşescu

Este bucătar de mai bine de 30 de ani şi nu regretă că ales această meserie care i-a o ferit mereu satisfacţii. De apoape 10 ani lucrează la Cantina Socială a Primăriei Bistriţa, fiind şi un sprijin moral pentru cei neajutoraţi

Ioan Receanu a ales meseria de bucătar din pură curiozitate. „Aveam 15 ani când am mers la şcoală la Braşov. Nu prea ştiam eu ce însemnă să fii bucătar. M-am dus mai mult din curiozitate, apoi a început să-mi placă şi iată-mă acum, după 30 de ani, făcând ce am învăţat în adolescenţă, practic", povesteşte bucătarul.

Când a mers la şcoală, nu ştia nici măcar să ţină cuţitul bine în mână şi a descoperit pe parcurs că tot ce văzuse în bucătăria de acasă nu se aplică când lucrezi la restaurant. „Îmi amintesc că, înainte să merg la şcoală, mama m-a pus să curăţ cartofi aşa ca un exerciţiu, dar când am ajuns în bucătăria de la restaurant lucrurile au stat altfel. Eu am început stagiul de practică la restaurantul Teleferic din Poina Braşov, acolo am fost repartizat. „Pe vremea aceea, făceam mai multă practică şi mai puţine cursuri teoretice. Aşa că a trebuit să mă adaptez din mers şi, vorba aceea, «meseria nu se învaţă se fură», am furat şi eu cât am putut de la colegi", îşi aminteşte bucătarul.

A gătit pentru Ceauşescu

După finalizarea studiilor, Ioan Receanu a fost repartizat la un restaurant din centrul Braşovului, la „Cerbul Carpatin". Aici şi-a cunoscut soţia pe care a învăţat-o tainele bucătăriei. Tot aici a trebuit să gătească pentru fostul dictator. „Îmi amintesc că înainte să ne apucăm de muncă, au venit ceva medici şi ne-au verificat, au dezinfectat şi verificat toate vasele. Pe noi ne-au făcut chiar cu ceva spray pe mâini, practic ceva dezinfectant. Nu ştiu câte feluri de mâncare am pregătit atunci, dar ştiu că totul a fost foarte strict, pentru că era vorba de Ceauşescu", mai spune bucătarul.

Bucătarul nevoiaşilor

Prin anul 1987, Receanu a părăsit Braşovul şi s-a mutat la Bistriţa,  mai aproape de casă. „Am vrut să fiu mai aproape de părinţi să îi pot ajuta cu una alta. M-am angajat aici, lucram la semipreparate, produsele acelea de tip gospodina care se vindeau prin magazine", îşi aminteşte bucătarul. După 1990, bucătarul a lucrat o vreme la Cantina Zonală. Înaintând în vârsta şi fiind obosit după muncă de noapte şi aşa mai departe, a început să caute un loc de muncă unde se lucra doar ziua.

Aşa a ajuns în 1999 să se angajeze la recent deschisa cantină socială a Primăriei Bistriţa. Pe lângă că şi-a găsit liniştea, Ioan Receanu a devenit un prieten al nevoiaşilor care apelează la servicile cantinei sociale. „ Îmi place mult ceea ce fac aici. Am ajuns să leg un fel de prietenie cu oamenii care vin aici. Când le servesc mâncarea le ascult fiecărora povestea şi necazurile şi încerc, pe cât pot, să-i sfătuiesc. Am ajuns chiar să îi cunsoc după vasele cu care vin să-şi ridice mâncarea. Unii dintre ei îmi mai spun ce le-ar plăcea să mănânce şi încerc pe cât posibil să le fac pe plac", povesteşte bucătarul.

Întrebări şi răspunsuri

Dacă ar fi să mai alegeţi o dată, aţi alege tot meseria de bucătar?

Da. Deşi este o meserie grea, solicitantă şi de multe ori nu este apreciată. E foarte greu ca ceea ce găteşti să fie pe gustul tuturor.

Mâncarea pe care o gătiţi seamănă la gust cu cea gătită de mama dumneavoastră?

Nu. Gătesc de atâta timp şi niciodată nu am reuşit să fac mâncare la fel de bună cum o făcea mama. Acel gust mi-a rămas întipărit în minte dar nu l-am regăsit niciodată în felurile de mâncare gătite de mine.

Ce-i place

Ioan Receanu se ocupă în timpul liber de agricultură. „Am o grădină de vreo zece ari şi cu asta mă ocup când nu sunt la muncă. Chiar dacă fac muncă fizică, îmi place, pentru mine este o relaxare", mai spune el.

Ce nu-i place

Bucătarului îi displace minciuna şi incorectitudinea. „Nu-mi plac oamenii care nu se ţin de promisiuni. În rest, ce nu îmi place nu fac", mai spune Ioan.

Profil

Născut 1 decembrie 1956, Archiud

Studii: Liceul Teoretic

Familie: Căsătorit, 3 copii