Ioan Mureşan este de peste două decenii şeful Arhivelor din Bistriţa
0
Pentru descifrarea documentelor a învăţat pe cont propriu germană şi maghiară veche, precum şi formele de scris medieval în aceste limbi
A prins gustul pentru istorie din copilărie, când asculta poveştile despre cel de-al Doilea Război Mondial depănate de tatăl său. Apoi a decis că pasiunea pentru istorie este vocaţia sa, graţie unor dascăli excepţionali care i-au marcat anii de şcoală. A terminat Facultatea de Istorie în 1973 la Universitatea Babeş-Bolyai şi sistemul repartiţiilor l-a trimis la arhive. Datorită mediei mari a prins singura repartiţie din Transilvania într-un oraş , la Năsăud. A rămas în Năsăud până în 1984 când s-a transferat la Bistriţa.
Mulţi veniţi, puţini aleşi
Imediat după absolvire tânărul profesor a constatat că facultatea îi pune în raniţă destul de puţine unui specialist în arhive şi că trebuie să o ia de la capăt cu învăţatul. În primul rând pentru că grosul documentelor într-o arhivă transilvăneană sunt în maghiară şi germana a trebuit să înveţe în ritm accelerat cele două limbi. Şi acesta a fost doar începutul, pentru că a fost nevoit să studieze paleografia germană , la fel şi cea maghiară, altfel spus identificarea şi citirea formelor de scris medievale. „Îmi amintesc că o dată, înainte de a studia paleografia germană aveam un document important în limba germană şi am rugat o profesoară să ni-l traducă. În pofida experienţei ei ca vorbitoare de germană nu a reuşit şi ne-a spus că nu stăpâneşte paleografia germană", povesteşte directorul de la Arhive. S-a apucat să înveţe cu colegii folosind benzi de magnetofon şi cursuri puse la dispoziţie de Arhivele Naţionale: „Am învăţat scrisul ca în clasa 1", rememorează acum. Şi a făcut-o cu pasiune, pentru că vorba sa, „în Arhive nu rezistă decât cei care rezistă". Numai cei îndrăgostiţi de meserie rămân aici. Pentru că pe lângă cunoştinţe din toate domeniile, limbi străine şi multă răbdare specialiştii de aici respiră şi ating praful aşternut peste documente şi se confruntă cu o lipsă teribilă de finanţare.
Sapă în 6 kilometri de arhive
Puse cap la cap documentele din arhivele Bistriţei măsoară 6 kilometri, dar cele mai valoroase nu sunt depozitate în oraş, ci în Arhivele de la Cluj. Împachetată în 1945 la retragerea germană din Ardeal cea mai mare parte a arhivei Bistriţei a ajuns într-o localitate din Ungaria, în apropierea Lacului Balaton. În 1947 arhiva repatriată nu a mai ajuns la Bistriţa, ci în centrul regional la Cluj. „Când trebuie să studiem documente de aici, avem acelaşi acces ca orice alt cercetător", constată cu amărăciune şeful arhivelor din Bistriţa.
Ce -i place: tot ce este tehnologie modernă: Calculatoare, informatică. Deşi este profesor de istorie spune că repară de unul singur calculatoare
Ce nu-i place: incompetenţa, mai ales atunci când este manifestată în public. Este dezamăgit că în viaţa publică şi în fruntea unor instituţii sunt promovaţi oameni fără nicio legătură cu domeniul respectiv.
Întrebare şi răspuns:
Ce vă deranjează la sistemul actual de promovare în funcţii ?
I.M. Că repetăm aceleaşi greşeli pe care le-au făcut şi alţii. Nu poţi schimba din patru în patru ani toţi factorii de coordonare din judeţ fără a afecta şi performanţa acestor instituţii. Iar un om pus într-o funcţie într-o instituţie public nu poate performa fără a fi lucrat concret în acea instituţie. Mie îmi plac tinerii, entuziasmul lor, dar pentru asemenea funcţii le lipseşte ceva esenţial: experienţa. Îmi spuneau colegi din alte judeţe că au ajuns oameni în funcţii de coordoare care nu aveau nici măcar carte de muncă undeva. Americanii, de pildă au spus stop unor asemenea practici în deceniului al doilea al secolului trecut.
Profil
Născut: 15 octombrie 1950, Şintereag
Studii: Facultatea de Istorie, Cluj, 1973
Familie: căsătorit, doi copii
Se încarcă comentariile...
