Îngerii de la SMURD Bistriţa salvează vieţi de un an

Echipajul nr. 1 de la SMURD Bistriţa

Membrii primului echipaj SMURD au avut primul caz la o jumătate de oră de la inaugurarea serviciului. Cei trei pompieri deveniţi paramedici sunt prieteni nedespărţiţi şi acasă şi la muncă.  

Primul echipaj al SMURD Bistriţa a împlinit zilele trecute un an, împreună cu întreg serviciul. Plutonierul Ionuţ Moldovan şi sergenţii majori Tiberiu Handrea şi Marius Hulpe, însă, nu prea au timp de aniversări şi sărbătoriri. Când se aşteaptă mai puţin sună alarma şi sunetul strident al acesteia le ridică fiecăruia dintre ei nivelul adrenalinei: nu se ştie niciodată cât de gravă este situaţia pentru care sunt solicitaţi. Au avut cazuri limită cu multe vieţi în cumpănă sau situaţii în care au trebuit să improvizeze doar ca să ajungă la pacienţi.

Cu toate acestea niciodată nu au simţit că le tremură mai tare picioare ca la primul lor caz: se întâmpla în 3 decembrie 2009. „Cam la o jumătate de oră după deschiderea oficială a sunat sirena. Îmi amintesc că deşi ne pregăteam de câteva luni pentru acel moment, totul părea nou, am fost cuprins de emoţii, aşa cum nu am mai simţit niciodată şi mă simţeam stângaci. Ştiam că am fost pregătit pentru asta, dar nu ştiam cum este să depindă viaţa unui om de tine", îşi aminteşte plutonierul Ionuţ Moldovan. Atunci au avut noroc: au dat peste un bărbat căzut în stradă, cu grad mare de alcoolemie, care nu era deloc cooperant. Au venit apoi cazurile cu adevărat grele: accidente urâte, cardiaci a căror viaţă atârna de un fir de păr, accidente bizare, intoxicaţii de toate genurile şi mai ales accidentele rutiere cu morţi şi răniţi: sunt cele mai urâte, nu ştii niciodată ce găseşti acolo: „La mai puţin de o lună de la deschidere, îmi amintesc că era Crăciunul, am fost chemaţi pe Valea Bârgăului, la Suseni: doi morţi şi doi răniţi" rememorează fostul pompier, acum paramedic.

Prieteni buni

Echipajul cu numărul 1 de la SMURD sunt prieteni şi acasă şi la muncă. Camarazi de vreo cinci ani la pompieri, au făcut împreună cursul de prim ajutor la Târgu-Mureş. Acum se înţeleg din priviri: „Suntem foarte buni prieteni şi în afara orelor de muncă. Ne înţelegem din priviri, iar echipajul nostru a rămas acelaşi de la început".  Nu aşteaptă recunoştiinţă pentru ceea ce fac, dar se simt bine când îi întâlnesc pe cei care i-au salvat. „Ei nu ne recunosc, pentru că odată dezbrăcaţi de hainele roşii nu mai semănăm, iar ei sunt bolnavi însă noi ne simţim bine pentru că sunt bine", povesteşte Ionuţ Moldovan.