- Marţi 7 iul 2009
Bistrita: Portret/ Gheorghe Tomşa, omul care găseşte tot ce ascund alţii
Gheorghe Tomşa este cel mai cunoscut detectiv particular din Bistriţa, după marele Sherlock Holmes, legendarul personaj din romanele lui Conan Doyle. E drept că nu poartă costume în carouri şi nu fumează din pipă, iar de spionajul din tufişuri a uitat de mult, dar se ocupă cu aceleaşi cazuri ca şi protagonistul romancierului britanic. Este omul care scoate la iveală toate ascunzişurile altora, fără să se dea de gol.
Din două variante a ales-o pe a treia
Gheorghe Tomşa este un detectiv cu o carieră poliţistă de mai bine de două decenii. Îninte de Revoluţie a fost angajat la poliţia muncipiului la profilul judiciar, unde principala activitate era prinderea infractorilor. A schimbat apoi domeniul şi a devenit şef pe muncipiu la biroul de Ordine Publică. Revoluţia l-a prins pe Tomşa în funcţia de comandant al plutonului de intervenţie, iar anii ʼ90 l-au găsit pe scaunul locţiitorului şefului de la Poliţia Bistriţa. În ultimii ani de activitate în cadrul poliţiei judeţene, Tomşa a condus Serviciul de Combatere al Crimei Organizate. „În 2001 m-am pensionat. Atunci nu ştiam exact ce vreau să fac. Avem de ales între a trăi din pensie sau a mă angaja ca paznic. Pe principiul conform căruia economia de piaţă nu îţi permite să fii amator, am ales să îmi deschid o firmă de detectivi particulari. Aşa că pot să fac, în continuare, ceea ce îmi place cel mai mult: să învestighez”, îşi aminteşte Gheorghe Tomşa.
Era să fie descoperit de un taximetrist
Detectivul bistriţean spune că ceea ce defineşte profesionalismul unui detectiv este confidenţialitatea. „Cel mai greu este să ştii să păstrezi discreţia informaţiilor pe care le ai şi să ai stăpânire de sine”, crede Tomşa. Acesta îşi aminteşte că s-a întâmplat, o dată, să fie descoperit. „Filam pe cineva care se urcase într-un taxi. La un moment dat, taximetristul s-a simţit urmărit, a ieşit din maşină şi m-a luat la întrebări. Evident că am negat totul şi am fost şi convingător”, povesteşte detectivul zâmbind. De când s-a pus pe urmele altora, a avut de-a face cu de toate: a căutat copii dispăruţi de acasă, soţii infidele, rău-platnici, dar şi bărbaţi care îşi înşelau nevestele. „Aproape 98% dintre cazurile de infidelităţi se adeveresc”, mai spune Tomşa, care îşi aminteşte că a avut şi investigaţii mai ciudate. „ O doamnă ne-a cerut să verificăm dacă o înşela bărbatul. Am urmărit amanta două zile, apoi a dispărut brusc. Am aflat că femeia se îmbolnăvise şi stătea la pat”, aduagă detectivul.
Ce îi place:
Lui Gheorghe Tomşa îi place să muncească şi să se simtă util. Nu poate să stea departe de acţiune şi îi place să prindă infractorii ingenioşi. Apreciază discreţia persoanelor alături de care lucrează.
Ce nu-i place:
Detectivul bistriţean este nemulţumit de faptul că legislaţia română nu prevede clar un regim de protecţie juridică mai mare pentru agenţii particulari. De asemenea, nu îi place că unele instituţii nu manifestă înţelegere faţă de activităţile de investigaţii pe care le face un detectiv.
Întrebări şi răspunsuri:
Ce părere aveţi despre investigaţiile jurnalistice?
G.T: Cred că sunt din ce în ce mai puţine. Cel puţin, aşa am observat. Nu mai există specialişti care să se ocupe de aşa ceva. Mai nou, investigaţiile se fac la comandă şi au rezultatul pe care îl doreşte cel care le comandă.
Cum arată lumea infracţională de astăzi?
G.T: Pot spune că arată foarte specializată. Infractorii au deprins tehnici speciale de acţiune şi au învăţat, de la alţii din ţările străine, tot felul de infracţiuni noi. Astăzi, avem de-a face cu mult mai multe tipuri de infracţiuni decât pe vremuri.
Profil
Născut: 23 iunie 1949, Bistriţa
Educaţie: Facultatea de Drept şi Academia de Poliţie în Rezervă Bistriţa
Experienţă: deţine, de şase ani, o firmă de detectivi particulari
Familie: căsătorit, doi copii
Din două variante a ales-o pe a treia
Gheorghe Tomşa este un detectiv cu o carieră poliţistă de mai bine de două decenii. Îninte de Revoluţie a fost angajat la poliţia muncipiului la profilul judiciar, unde principala activitate era prinderea infractorilor. A schimbat apoi domeniul şi a devenit şef pe muncipiu la biroul de Ordine Publică. Revoluţia l-a prins pe Tomşa în funcţia de comandant al plutonului de intervenţie, iar anii ʼ90 l-au găsit pe scaunul locţiitorului şefului de la Poliţia Bistriţa. În ultimii ani de activitate în cadrul poliţiei judeţene, Tomşa a condus Serviciul de Combatere al Crimei Organizate. „În 2001 m-am pensionat. Atunci nu ştiam exact ce vreau să fac. Avem de ales între a trăi din pensie sau a mă angaja ca paznic. Pe principiul conform căruia economia de piaţă nu îţi permite să fii amator, am ales să îmi deschid o firmă de detectivi particulari. Aşa că pot să fac, în continuare, ceea ce îmi place cel mai mult: să învestighez”, îşi aminteşte Gheorghe Tomşa.
Era să fie descoperit de un taximetrist
Detectivul bistriţean spune că ceea ce defineşte profesionalismul unui detectiv este confidenţialitatea. „Cel mai greu este să ştii să păstrezi discreţia informaţiilor pe care le ai şi să ai stăpânire de sine”, crede Tomşa. Acesta îşi aminteşte că s-a întâmplat, o dată, să fie descoperit. „Filam pe cineva care se urcase într-un taxi. La un moment dat, taximetristul s-a simţit urmărit, a ieşit din maşină şi m-a luat la întrebări. Evident că am negat totul şi am fost şi convingător”, povesteşte detectivul zâmbind. De când s-a pus pe urmele altora, a avut de-a face cu de toate: a căutat copii dispăruţi de acasă, soţii infidele, rău-platnici, dar şi bărbaţi care îşi înşelau nevestele. „Aproape 98% dintre cazurile de infidelităţi se adeveresc”, mai spune Tomşa, care îşi aminteşte că a avut şi investigaţii mai ciudate. „ O doamnă ne-a cerut să verificăm dacă o înşela bărbatul. Am urmărit amanta două zile, apoi a dispărut brusc. Am aflat că femeia se îmbolnăvise şi stătea la pat”, aduagă detectivul.
Ce îi place:
Lui Gheorghe Tomşa îi place să muncească şi să se simtă util. Nu poate să stea departe de acţiune şi îi place să prindă infractorii ingenioşi. Apreciază discreţia persoanelor alături de care lucrează.
Ce nu-i place:
Detectivul bistriţean este nemulţumit de faptul că legislaţia română nu prevede clar un regim de protecţie juridică mai mare pentru agenţii particulari. De asemenea, nu îi place că unele instituţii nu manifestă înţelegere faţă de activităţile de investigaţii pe care le face un detectiv.
Întrebări şi răspunsuri:
Ce părere aveţi despre investigaţiile jurnalistice?
G.T: Cred că sunt din ce în ce mai puţine. Cel puţin, aşa am observat. Nu mai există specialişti care să se ocupe de aşa ceva. Mai nou, investigaţiile se fac la comandă şi au rezultatul pe care îl doreşte cel care le comandă.
Cum arată lumea infracţională de astăzi?
G.T: Pot spune că arată foarte specializată. Infractorii au deprins tehnici speciale de acţiune şi au învăţat, de la alţii din ţările străine, tot felul de infracţiuni noi. Astăzi, avem de-a face cu mult mai multe tipuri de infracţiuni decât pe vremuri.
Profil
Născut: 23 iunie 1949, Bistriţa
Educaţie: Facultatea de Drept şi Academia de Poliţie în Rezervă Bistriţa
Experienţă: deţine, de şase ani, o firmă de detectivi particulari
Familie: căsătorit, doi copii
