Gavril Florea este strungarul pasionat de electronică

În clasa a VIII-a şi-a făcut un apart radio din piese scoase din uz. Pasiunea lui dintotdeauana a fost electornica, însă strungăria l-a pândit mai bine de 20 de ani.

Gavril Florea este mezinul unei familii cu patru copii din Ciceu-Giurgeşti, care poartă în amintire o copilărie grea, dar frumoasă. Erau doi băieţi în acasă şi împreună cu tatăl său, de meserie tinichigiu, trebuiau să ţină gospodăria. Era un copil harnic şi ascultător, dar când putea să fure un pic din timpul de lucru o făcea ca să meşterească la aparatele electronice vechi şi stricate. De mic, a făcut o pasiune din asta. Aduna diferite aparte electronice sau piese care nu mai puteau fi folosite, la care apoi le dădea o întrebuinţare. În clasa a VIII-a şi-a făcut un apart radio cu căşti, din materiale vechi şi aruncate. Cu multă minuţiozitate şi perseverenţă a dat viaţă multor aparate care erau aruncate de alţii, pur şi simplu din pasiune. S-a dus la Şcoala Profesională din Beclean, că era mai aproape de casă, unde a învăţat cu totul altceva decât ceea ce-i plăcea, prelucrare prin aşchiere. În timp ce studia s-a apucat şi de muncă. „M-am angajat  la Combinatul Industrial pentru Construcţii de Maşini din Beclean. Aşa era pe atunci, dacă făceai şcoală profesională, aveai o meserie pe care trebuia să o practici. Nu era problemă cu locul de muncă pe acea vreme", povesteşte Gavril. Aici a fost strungar trei ani, însă n-a uitat de pasiunea sa şi s-a apucat de seral la Bistriţa, la Liceul Industrial, nr.2, profil Electronică.

Depanarea a furat-o din manuale

S-a mutat la Bistriţa. Era şi elev şi angajat al unei cunoscute fabrici din municipiu, însă tot ca strungar. I-a fost greu, dar a reuşit să le împartă pe amândouă pentru că, în sfârşit, a reuşit să ajungă unde şi-a dorit, să se specializeze în electronică. Şi-a cumpărat manuale de specialitate şi a început să citească. În scurt timp a ajuns să fie depănatorul familiei şi al prietenilor. „Nu se mai putea odihni, când mergeam la ţară, toţi vecinii veneau cu televizoarele stricate. Acasă, când venea de la serviciu, nici nu mănâca, întruna repara". A reparat tot felul de aparte până când a avut un mic accident în „atelierul său improvizat" , spune soţia Mihaela. „Nu mi-au ieşit măsurătorile şi m-am curentat. De atunci, soţia mi-a interzis să mai meşteresc şi de atunci repar doar de nevoie, dacă se strică ceva prin casă", spune Gabi, râzând. Între timp, depanatorul şi-a schimbat locul de muncă la o altă fabrică de mase plastice, unde a fost iarăşi strungar până în 1999, pentru că în depanare se cerea musai calificare. De 11 ani, s-a reprofilat în cadrul aceleiaşi firme, însă ca matriţer, electronica rămânând până la urmă doar pasiune. Gavril Florea ştie să facă şi sobe de teracotă. Perfecţionist din fire şi-a făcut acasă o sobă cu mâna lui pentru că meseriaşii sunt  scumpi şi deloc punctuali.

Întrebare şi răspuns

Dintre toate meseriile care vă place de fapt?

Electronica rămâne veşnic pasiunea mea, dar asta a fost. Nu am putut profesa decât în timpul liber,pe lângă casă, pentru că se cerea calificare în asta, liceul nu era valabil. Mi-am găsit altceva şi bun a fost. Era greu să o iau de la zero. Nu mi-am pierdut îndeletnicirea însă, mai meşteresc când am ocazia, spre exasperarea soţiei mele care nu prea îmi înţelege pasiunea.

PROFIL

Născut: 6 ianuarie 1961, Cieu-Giurgeşti

Educaţie: Liceul Industrial Nr. 2 din Bistriţa

Stare civilă: căsătorit, două fiice (Gabriela în vârstă de 23 de ani şi Ana Maria de 22 de ani)

Ce-i place

Gavril adoră fotbalul, în perioada 1979-1983, fiind legitimat la echipa comunei în care s-a născut, în etapa judeţeană. E CFR-ist convins, dar se bucură că Gloria a scăpat de retrogradare. Îi place foarte mult să călătorească şi să iasă în aer liber cu familia sa. Spune că îi place să-şi ţină promisiunea.

Ce nu-i place

Depanatorului nu-i plac minciuna şi nici lucrul făcut de mântuială. Urăşte politica încă de mic pentru că tatăl său a fost preşedintele de partid înainte de Revoluţie.