Gabi Cociş: „ Sunt primul rocker-pionier al acestui oraş”

Gabriel Cociş este primul vocalist al unei trupe de rock din oraşul Bistriţa, un rocker cu studii superioare în economie, fiind singurul bistriţean care a cântat într-o trupă de rock la nivel naţional. E vorba de grupul Riff condus şi la această oră de Florin Grigoraş.

Gabi spune că s-a apucat de cântat încă de prin anii 70, la şcoala generală : « Trupa se chema Sigma şi a funcţionat la Casa Pionierilor. Rockeri-pionieri, după care am cântat în mai multe trupe de liceu, la reuniuni, la diferite chefuri, iar în 1981 am intrat în Prefix 990, a cărui intemeietor a fost Gabi Sfechiş. La acea vreme mai cântau în trupă Mircea Ifrim la bass, Didel Pascaru, chitară şi Luţu Spătaru la tobe » , îşi aminteşte Cociş. Perioada în care a cîntat în cea mai titrată trupă din Bistriţa, Prefix 990, este una din cele mai frumoase perioade din viaţa sa : « La prefix am cântat între 1981-1987 fiind cea mai luminoasă perioadă din viaţa mea. A fost vremea marilor premii naţionale : Marele Premiu la Festivalul de rock de la Târgu Mureş şi locul I la arhi-cunoscutul Festival de rock de la Râmnicu-Vâlcea, cea mai importantă manifestare de gen din vremea respectivă. Au fost nişte premii importante şi care ne-au propulsat în topuri prin revista Săptămâna. Apoi am început să fim difuzaţi pe radio, după care au început să vină tot felul de invitaţii la diverse festivaluri. A fost o perioadă extrem de benefică pentru rockul bistriţean", spune rockerul bistriţean.

De la Prefix la Riff

Desfiinţarea Prefixului în vara anului 1988, e o poveste care nun îi face foarte mare plăcere, doar că după acel eveniment nefericit, a urmat o altă perioadă frumoasă, cea în care a cântat alături de trupa Riff de la Sibiu : « Cea mai prolifică perioadă, pentru că atunci am concertat cel mai mult. De fapt, îmi realizasem visul, acela de-a ieşi pe marea scenă. Să nu uităm că am cântat alături de Compact şi Paul Ciuci, în deschidere la Iris. Erau multe, foarte multe manifestări, turnee de 60-70 de zile, era bine şi se câştigau bani. Puteam să ne întreţinem familile din ceea ce făceam în turnee, asta şi pentru că erau puţine trupe », povesteşte Gabriel Cociş.

După 20 de ani

În prezent, Gabriel Cociş se ocupă tot de muzică rock, sau cel puţin încearcă să ajute ca acest fenomen să nu dispară complet din peisajul muzical. După Decembrie 1989, Cociş s-a văzut obligat să facă şi alte lucruri pentru a exista. Şi-a făcut o firmă, dar afacerea nu a mers, aşa că a plecat în Spania, unde a cântat în Tenerife în cluburi şi pe terase, unde a câştigat destul de bine : « În 2005 am revenit acasă, iar în 2006 am încercat să reunesc trupa. Am încercat cu vechii membri, dar treaba a cam scârţâit, aşa că am fost nevoit să iau problema în mână. Astfel, am găsit nişte tineri cu care am început un nou proiect, iar după un an de zile am scos un disc », spune rockerul bistriţean. La ora actuală, Gabi Cociş şi trupa Prefix sunt pe ultima sută de metri a pregătirilor pentru Gala rockului bistriţean, festival aflat la ediţia a V-a, programat pentru data de 2 august.

Ce-i place

În primul rând muzica, în special rockul progresiv: „Ascult şi trupe româneşti, cum ar fi Timpuri Noi, Celelalte Cuvinte, Cargo. În rest, Led Zeppelin, Pink Floyd, chiar şi Hym, ZZ Top sau Metallica. Aceasta e adevărata muzică, restul nici nu cred că mai contează foarte mult", spune Cociş. Cu toate acestea, plăcerea supremă rămâne pescuitul: „ Nimic nu se compară cu o partidă adevărată de pescuit pe un lac, absolut nimic, poate una la păstrăv", spune rockerul bistriţean.

Ce nu-i place

Prostia şi oamenii închistaţi în tot felul de dogme şi care sunt foarte mulţi în România: „ Nu am înţeles niciodată cum naiba gândesc cei mai mulţi din locuitorii acestei ţări, niciodată, şi zău dacă la ora actuală aş vrea ca cineva să-mi explice acest lucru. Prostia din România nu are explicaţie", spune Gabriel Cociş.

Întrebare şi răspuns

E chin mare cu rockul?

Mă chinui, nu mă chinui, asta este, dar nu trebuie uitat faptul că de cinci ani de zile fac o gală rock bistriţeană. Nu e simplu deloc, am tot făcut rost de bani să pot plăti trupele, sonarizarea, dar a meritat, pentru că în Bistriţa există un izvor nesecat de talente, o adevărată şcoală de rock...