Elevii de la Colegiul Liviu Rebreanu învaţă germana cu un profesor neamţ get-beget

Michael Macke

Michael Macke predă în colegiu din 2002 şi s-a îndrăgostit atât de tare de Bistriţa încât nu mai vrea să plece. Obligat să revină în Germania, profesorul Macke s-a reîntors în această toamnă, la Bistriţa, după ce a declinat oferta de a preda în Budapesta.

Michael Macke, profesor de limba germană şi engleză în Munchen este unul dintre cei mai iubiţi dascăli din Colegiul Liviu Rebreanu. Venit în 2002, în urma unui program guvernamental de predare a limbii germane în şcolile româneşti, profesorul Macke s-a ataşat atât de tare de şcoala din Bistriţa, încât nu-şi mai poate imagina un alt loc de muncă. „A fost dragoste la prima vedere. În această şcoală mă simt cu adevărat acasă", spune într-o română bine cumpănită profesorul din Germania. Pe lângă programul şcolar propriu-zis profesorul îi dedică şcolii şi timpul său liber : „Este permanent prezent în şcoală, are activităţi cu teatrul în limba germană, ziarul german al şcolii,trupa de dansuri populare, olimpiadele şcolare, este prins în toate programele pe care le facem şi în plus este un excelent ambasador al Bistriţei în Munchen şi la consulatul german. Elevii îl iubesc iar pentru noi este un coleg minunat", spune Mariane Arcălean, profesoară de germană la Colegiul „Liviu Rebreanu".

În Germania avea mai mult de corectat

 În 2008, când i s-a încheiat programul de predare în România, limitat potrivit protocoalelor între cele două state la şase ani, Michael Macke a trăit o adevărată dramă : „Îmi este dor de acasă, ce mai este pe la noi ?" ,erau cuvintele cu care îşi începea Michael discuţiile cu colegii profesori din Bistriţa, potrivit profesoarei Arcălean, „Mi-a fost foarte greu departe de Bistriţa şi de Colegiu. Pentru mine acasă este acum Bistriţa", explică profesorul. S-a întors în această toamnă înapoi la Colegiul Liviu Rebreanu,, deocamdată pentru alţi 6 ani, după ce s-a luptat cu sistemul : „am reuşit să fac schimb cu un coleg, pentru că eu am fost trimis la Budapesta. S-a dus el acolo în locul meu". Profesorul este hotărât să se pensioneze de la Colegiul bistriţean, iar la pensie să rămână tot aici : „Când am venit în România râdeau colegii mei şi mă sunau să vadă cât rezist. După ce în prima vacanţă m-am întors cu costum nou făcut de un croitor din Bistriţa, care îmi face toate hainele, bine dispus şi foarte relaxat, nu le-a venit să creadă", povesteşte amuzat profesorul german.