Daniel Vepreciuc este taximetristul care tractează maşini

De şase ani lucrează ca taximetrist autorizat şi de patru este administratorul unei firme de tractări din oraş. Crede că dacă toţi oamenii ar munci serios, ţara ar ieşi din criză într-un an de zile.

Daniel Vepreciuc s-a născut în judeţul Hunedoara, dar a urmat cursurile gimnaziale şi şcoala profesională în judeţul Bistriţa-Năsăud. Tot de Bistriţa îl leagă şi aminitirile primului său loc de muncă. „Imediat după armată, pe care am făcut-o la Aviaţie, am lucrat o perioadă ca muncitor necalificat la o firmă de construcţii din Bistriţa. Asta se întâmpla prin 1996. La sfatul unui maiestru de la firmă am urmat şcoala de şoferi profesionistă şi am toate categoriile de carnet auto, mai puţin categoria D. Din 2004 sunt taximetrist autorizat şi, din 2006, am şi o firmă de tractări auto", povesteşte Vepreciuc.

Un telefon mobil în loc de banii pentru o cursă

Taximetria este o meserie despre care Daniel spune că îi vine ca o mănuşă şi pe care ar vrea să o practice mereu. „Astăzi, în taximetrie, se trăieşte de pe o zi pe alta, dar mie îmi place foarte mult ceea ce fac şi mă descurc pentru că mai am şi o afacere personală. Nu vreau să fac altceva pentru că nu sunt pregătit, dar şi pentru că îmi iubesc prea mult profesia", recunoaşte taximetristul. Acesta mai spune că, deşi taximetria nu este o meserie periculoasă, atunci când o practici într-un oraş ca Bistriţa, au fost momente care i-au dat fiori, de-a lungul timpului. „S-a întâmplat odată să se urce la mine în maşină o domnişoară şi să îmi ceară să o duc până în Poiana Ilvei. Ştiind de la început că e cursă lungă, am întrebat-o dacă ştie cât costă şi mi-a spus că nu contează, că plăteşte. Cursa era de vreo 1.500 de lei", rememorează Daniel. Acesta spune că a pornit spre destinaţie şi cursa a devenit un adevărat periplu. „Pe dum a început să îmi vorbească aiurea şi am bănuit că ceva nu e în regulă. În Năsăud, am oprit şi am vrut să mă asigur că nu fac o cursă pe ochi frumoşi şi i-am cerut fetei să îmi lase garanţie telefonul ei, până ajungem la destinaţie şi îmi achită cursa. Ea a fost de acord", mai spune taximetristul. Traseul Năsăud-Poiana Ilvei, plin cu numeroase opriri la cerere şi temeri că ceva nu e în regulă, îl face acum pe Daniel să zâmbească când îşi aminteşte de acest episod. „Am aşteptat-o vreo jumătate de oră, după ce mi-a cerut să o las o pensiune, că se simţea rău. Când am văzut că nu mai vine, am început să o caut, să nu fi păţit ceva. Am găsit-o dormind cu capul pe masă. M-am speriat rău de tot şi nu ştiam ce să mai fac cu ea", spune Vepreciuc. Ajunşi la destinaţie, omul a lăsat-o în grija unei rude şi a rămas cu aminterea unei curse neobişnuite şi cu un telefon mobil ieftin. „Banii nu i-am văzut nici în ziua de azi, telefonul îl am şi acum", spune, râzând, bărbatul.

Urmează liceul de dragul soţiei

Daniel este şi elev  la Liceul Forestier. Omul spune că s-a înscris acum trei ani, doar de dragul soţiei. „Azi toată lumea se uită la tine dacă ai o diplomă de 12 clase. M-am înscris pentru soţia mea. Ea are specializare în meseria de vânzător şi am vrut şi eu să termin un liceu. Nu e uşor să mă acomodez cu şcoala şi nici să îmi găsesc timp pentru studiu", recunoaşte taximetristul.

Profil

Născut: 24 februarie 1975, localitatea Lupeni, judeţul Hunedoara

Studii: elev la Liceul Forestier din Bistriţa

Ocupaţie: taximetrist şi administrator al unei firme de tractări auto

Familie: căsătorit, are un băieţel

Întrebare şi răspuns:

Ce vroiaţi să deveniţi când eraţi copil?

N-am avut un vis în copilărie. Când eram în armată, mi-a plăcut aviaţia. Aş fi putut să lucrez în domeniu.Îmi plăcea ţinuta militară, dar mi-a fost frică mereu să zbor. „Naşul meu de cununie era instructor pe elicopter. Am urcat în toate elicopterele, dar nu m-am ridicat niciodată în aer. Sunt mai sigur cu picioarele pe pământ.

Ce-i place

 Lui Daniel îi place foarte meseria pe care o practică. De asemenea, taxmimetristului îi place să gătească. „Duminica, locul meu e în bucătărie.Gătesc o mâncărică, ceva. Chiar dacă nu are toate ingredientele din reţetă, îmi iese foarte bine", spune Daniel. Un alt hobby al lui este pescuitul, însă spune că nu l-a mai practicat de câţiva ani. „N-am mai pus mâna pe un băţ de câţiva ani, pentru că n-am mai avut aşa de mulţi bani", spune acesta.

Ce nu-i place

Taximetristului  nu-i plac oamenii mincinoşi şi neserioşi. „Nu-i apreciez pe cei care au obiceiul să mă vorbească pe la spate şi care nu sunt sinceri", spune Daniel. Dacă ar fi să schimbe ceva la România, bistriţeanul ar schimba din temelii clasa politică românească şi lipsa de încredere a oamenilor.