Dan Molnar vrea să fie avocat până la pensie

De 12 ani lucrează în domeniul juridic ca apărător al oamenilor şi spune că este singura meserie pe care ar dori să o practice până la bătrâneţe

De mic copil, Dan Molnar a fost atras de ideea de a deveni avocat. De fapt, pe la 10 ani, a ştiut că asta e menirea lui în lume, după ce, ca orice copil, s-a visat pompier sau cosmonaut. „Cred că este una dintre cele mai frumoase meserii din lume pentru că îţi dă posibilitatea să cunoşti o multitudine de problematici din discuţiile cu ceilalţi şi să înveţi să nu repeţi greşelile altora", crede avocatul. Acesta mai spune că „are vocaţia apărătorului" şi că, prin caracterul său, obişnuieşte să găsească o explicaţie pentru fiecare gest bun sau rău al celor din jur.

Avocatura prin tactica „aruncatului în bazin"

Despre parcursul său profesional, Dan spune că a urmat o linie dreaptă şi firească şi că i-au „ieşit toate lucrurile din prima". „Sunt avocat de la vârsta de 22 de ani şi prima intrare într-o sală de judecată, în postura de avocat, a fost ceva de genul: luni, la ora 08.00, unchiul meu mi-a pus un teanc de dosare în braţe şi mi-a zis «Du-te!». Şi l-am întrebat ce să fac şi cum şi mi-a zis: «Uită-te la ultima încheiere!». Aşa am intrat eu în avocatură - prin tactica aruncatului în bazin", povesteşte Dan Molnar. Acesta mai spune că metoda a fost foarte eficientă şi că în două luni, a soluţionat 30 de dosare începute. „Mie mi-a folosit tactica asta. Sunt multe cunoştinţe care au copii studenţi la Drept şi pe care-i dădăcesc. Personal, nu mi se pare eficient", crede avocatul. Molnar mai spune că, din păcate, avocaţii din judeţ nu-şi pot permite să se specializeze pe un domeniu şi că trebuie să facă de toate. „Suntem nişte pioni pe o piaţă. Mi-ar plăcea să lucrez cât mai mult pe Penal, însă sistemul juridic actual oferă rareori satisfacţii personale. Dacă eşti trimis în judecată acum ai mai multe şanse să fi achitat acum decât în 1998 , de exemplu. În schimb, e mai greu să furi decât să fii corupt", crede Molnar. Avocatul este convins că meseria de apărător i se potriveşte de minune şi spune că ar vrea să o practice până la pensie. „Am avut şi am în continuare mult noroc. Nu mi-aş dori să lucrez în alt domeniu. Aş vrea să fiu avocat până la pensie. Unchiul meu, însă, mi-a spus că, dacă vreau asta, nu trebuie să mă implic emoţional în niciun caz", mai povesteşte Molnar.

Întrebări şi răspunsuri

Ce ai învăţat de la clienţii tăi?

Că trebuie să îi asculţi pe ceilalţi. Am întâlnit o mulţime de oameni cu probleme care erau generate de faptul că fiecare îşi vedea doar punctul lui de vedere şi nu reuşea să îl asculte şi pe celălalt.

De ce ai ales să rămâi în Bistriţa?

Simplul fapt că m-am născut în Turda nu mă face să fiu neapărtat un clujean. Îmi place tot ce e nemţesc: punctualitatea, modul în care sunt aranjate casele lor, rigoarea. Toate aceste lucruri se regăsesc în istoria Bistriţei. Desigur, în 50 de ani de comunism şi alţi 20 de aşa-zisă democraţie, unele lucruri s-au mai pierdut. Trag , totuşi, nădejdea că vor reveni în actualitate.

Ce-i place: 

„Îmi place să joc fotbal în fiecare marţi", spune Molnar. Acesta admite că este pasionat de călătorii şi că „niciodată nu mă duc de două ori în acelaşi loc". Printre locurile pe care le-a văzut şi care i-au rămas vii în memorie se numără Republica Dominicană, Praga sau capitala Franţei.

Ce nu-i place:

„O  trăsătură pe care nu o apreciez la o persoană este falsitatea sau făţărnicia. Nu-mi place nici nepăsarea oamenilor faţă de altceva decât ei înşişi. Nu sunt de acord, de pildă, cu aruncatul hârtiilor pe jos. Nu poţi să laşi lucrurile de la sine, să nu te interesezi", crede Dan.

Profil

Data naşterii: 5 ianuarie 1976, Turda, judeţul Cluj

Studii: Facultatea de Drept din Oradea, Master în Administraţie Publică la Universitatea Vasile Goldiş Arad

Profesie: avocat

Familie: căsătorit, are doi copii