Constantin Chiru, campionul de haltere care vinde presă

Medaliat cu aur la Balcaniadă, fostul sportiv a ajuns să ştie mai bine decât un departament de marketing ce-i trebuie unui ziar ca să fie bine vândut. El spune că oamenii s-au săturat de necazuri şi criză şi caută acum ştirile pozitive.

Răsfoieşte zilnic toate publicaţiile şi înainte ca majoritatea bistriţenilor să apuce să se trezească, Constantin Chiru ştie  deja care sunt ştirile zilei şi cum le tratează fiecare ziar în parte. Vinde de mulţi ani , alături de soţia sa,  ziare şi cărţi la un chioşc amplasat tocmai în buricul târgului, pe Pietonalul Liviu Rebreanu. A văzut creşterea, apogeul  şi apoi decăderea unor publicaţii prestigioase, iar din locul său, din spatele tejghelei le-a intuit multora sfârşitul.  Un sfârşit care devine inevitabil după o agonie în care cumpăratorii nu mai cumpără ştirile servite din redacţii.  Acum de pildă oamenii, este convins Chiru, s-au săturat de ştiri negative şi vor să mai audă că în lume se  mai întâmplă şi evenimente pozitive, că unii reuşesc să stăpănească criza : „Criza i-a făcut acum pe oameni mai selectivi şi mai dornici de ştiri pozitive. Acum cumpărătorii nu mai vor să audă de incendii şi crime, sau de sărăcie şi necazuri. Acum vor optimism şi ştiri care să-i ajute să treacă mai uşor peste necazuri", crede vânzătorul de presă. El mai spune că şi informaţiile economice, dacă sunt scrise accesibil sunt citite : „dacă sunt pe înţelesul omului, aceste informaţii sunt cerute.. De altfel accesibilitatea, imaginile inspirate şi titlurile bine alese şi plasate în pagină garantează succesul vânzării, crede Chiru : „oamenii nu vor poze multe pe prima pagină. Una singură, bine aleasă , vinde mult mai bine. Oamenii sunt suprasaturaţi de informaţie. Vor informaţie scurtă, sugestivă şi accesibilă" a ajuns la concluzia vânzătorul după un studiu zi de zi a mărfii şi gusturilor cumpărătorilor de presă. Iar ironia, caricaturile şi băşcălia şi-au pierdut vremurile de glorie : „ziarele care făceau vânzări bune din asta acum nu mai vând. Oamenii vor informaţie serioasă" Şi chiar a dat şi sfaturi cui a fost dispus să-l asculte : „i-am spus cam cum să pună titlurile pe prima pagină unui ziarist de la o publicaţie locală, în funcţie de comentariile oamenilor", mai spune Chiru, care crede că micile sale trucuri au fost de ajutor.

A concurat la Olimpiada de la Moscova

Chiru a fost odinioară  sportiv de performanţă. Si nici acum nu se lasă. S-a afirmat în haltere, la categoria 60 de kilograme, dar a făcut ocazional şi atletism, lupte Greco-romane şi şi tir.  Legitimat la Olimpia şi la Steaua Bucureşti Chiru povesteşte că a ajuns pe podium la competiţii internaţionale de mai mică anvergură. „cea mai preţioasă medalie a fost aurul la Balcaniadă , în Turcia, în 1981". Şi la Olimpiadă a ajuns, la Moscova, în 1980 dar n-a avut rezultate : „participarea acolo a fost până la urmă un câştig", spune fostul sportiv. În Bistriţa a ajuns în 1980, după Olimpiadă după un transfer la Gloria. Aici, în oraşul în care şi-a cunoscut soţia a şi rămas.

Nici acum nu a renunţat definitiv la sport. Marşurile lungi au devenit specialitatea familiei, încă de când copiii, acum oameni la casa lor erau mici : „mergeam pe distanţe lungi alături de soţia mea şi luam şi băieţii. Cea mai bună performanţă a mea personală au fost recent drumul Bistriţa-Reghin pe care i-am parcurs în 12 ore ". Acum grupul este mult numeros şi alături de soţii Chiru mărşăluiesc pentru sănătate ingineri, medici şi profesori.

Profil: 4 septembrie 1957, Odobeşti (Vrancea)

Familie : căsătorit, doi copii

Studii : Liceul Agricol Bistriţa

Ce-i place: este pasionat de drumeţie, dar şi de fotografie, în special de surprinderea instantaneelor din natură. Iubeşte lectura

Ce nu-i place: poluarea , faptul că nu este preţuită natura. Nu-şi pierde în faţa televizorului decât foarte puţin timp şi spune că programele TV, mai ales ştirile urmărite mai ales seara, suprasolicită creierul.

De ce aţi abandonat sportul?

Am considerat atunci că prefer să renunţ la performanţă pentru sănătate.  Este greu de explicat. Însă mulţi sportivi ajung să-şi distrugă sănătatea, biciuindu-şi sănătatea. Ajung bolnavi şi depresivi. Am citit mult despre acest subiect şi ştiu multe cazuri. Se întâmpla şi înainte de 1989 dar atunci nu se ştia despre acest subiect.