Carmen Renata Gheţe ajută copiii cu nevoi speciale
0
Este cel mai vechi asistent social din învăţământul special bistriţean şi practică aceeaşi meserie de 17 ani
Carmen Gheţe a ajuns asistent social într-o instituţie de învăţământ special după ce a profesat mai mulţi ani ca asistent de farmacie. De mică a visat la o carieră ca şi medic chirurg, pentru că, în liceu, şi-a dat seama că are o curiozitate specială pentru corpul uman. „Aveam un profesor care ne ducea la ore la autopsii şi mi-a plăcut mereu să asist. Eram printre puţinele care rezistau să vadă aşa ceva fără să se îngrozească. Mereu am avut o curiozitate pentru corpul uman", îşi aminteşte Carmen. Aceasta mai spune că a dat admitere la Liceul Sanitar din Cluj, unde făcea practică la cele mai grele secţii, alături de profesori. „Într-o zi, am fost anunţată că putem să ne înscriem la un curs de asistente de farmacie la Sibiu şi am plecat acolo. De la Sibiu am fost repartizată în comuna Şieu, unde am lucrat trei ani, până în 1990, ca şi asistent de farmacie", mai povesteşte Carmen. În 1990 s-a căsătorit cu un bistriţean şi a fost repartizată la o farmacie din Bistriţa. După un an, a intrat în şomaj şi apoi, la sfatul unei prietene, s-a prezentant la un cocnsurs pentru postul de asistent social, pentru care se cerea un absolvent de liceu sanitar. „Nu ştiam nimic despre meseria aceasta şi mi-a fost foarte greu să reuşesc să ating coada sensibilă a copiilor, dar în timp, am devenit cel mai vechi asistent social din învăţământul special. Anul viitor împlinesc 18 ani de experienţă", mai spune Carmen Gheţe.
O muncă din pură pasiune
De când lucrează în sistem, Carmen spune că s-a obişnuit cu munca foarte grea şi spune că, deşi satisfacţiile materiale sunt aproape nule, nimic nu o împlineşte mai mult decât bucuria de a-i ajuta pe copii. „Fac anchete sociale şi mereu când merg pe teren şi mă uit în ce condiţii trăiesc copiii, mă gândesc ca măcar la şcoală să le fie mai bine", spune Carmen. Cele mai mari satisfacţii le are când vin copii, peste ani, şi îşi amintesc cu drag de şcoala în care au învăţat o meserie pentru tot restul vieţii. „Vin copii şi îmi mulţumesc că i-am îndrumat să înveţe ceva şi nu este satisfacţie mai mare pentru mine şi pentru ceea ce fac", mărturiseşte asistentul social. De-a lungul a aproape două decenii de activitate, Carmen a văzut generaţii de copii care intrau la şcoală cu probleme de comportament, şi alte nevoi speciale şi ieşeau ca tineri perfect specializaţi în meserii cu mare căutatre inclusiv în străinătate. „Cam 70 la sută dintre absolvenţi îşi găsesc de lucru. Sunt mulţi care au capacităţi mintale mai reduse, dar un simţ practic extraordinar care compensează. Sunt copiii care lucrează în Germania, Spania sau Italia, în diverse domenii de activitate", mai povesteşte Carmen.
Întrebare şi răspuns:
Cât de performant este sistemul social din România?
Părerea mea este că asistenţii sociali au o putere de a acţiona foarte limitată. În alte ţări, fiecare ştie ce are de făcut, la noi toate lucrurile lasă loc de înterpretări. Rămân totuşi cu speranţa ca meseria aceasta să fie una de viitor şi care va dobândi mai multă putere în viitor.
Ce-i place:
Asistentului social îi place foarte mult să îşi petreacă timpul în familie. „Copii mei sunt, în mode deosebit, sufletul meu. Îmi place să cos goblenuri şi să le mai dăruiesc apropiaţilor", spune Carmen. Aceasta adaugă că îi face plăcere să citească şi să iasă cât mai mult în natură.
Ce nu-i place:
„Nu-mi place minciuna, o urăsc. Nu-mi plac nici oamenii prefăcuţi. Mi-ar plăcea ca asistenţii sociali să aibă mai multă autonomie şi să poată rezolva mai multe cazuri. De multe ori sunt oprită în activitatea mea", spune, cu regret, Carmen.
Născută: 20 februarie 1969, în Roman, judeţul Neamţ
Studii: Facultatea de Sociologie şi Psihologie din Bistriţa, Facultatea de Asistenţă Socială din Sibiu
Familie: Căsătorită, are doi copii
Ocupaţie: asistent social la Grupul Şcolar Sfânta Maria
Se încarcă comentariile...
