Bogdan Miholca este adeptul meseriilor extreme

Între meseria de alpinist utilitar și cea de voluntar al Serviciului Salvamont, îşi găsește timp de ski în Austria sau un rafting pe Rebra.

Bogdan Miholca s-a familiarizat cu senzaţiile aventuroase pe care ţi le dă muntele încă de vârsta de patru ani, când făcea drumeţii în Munții Rodnei, cu copiii de la Casa Pionierilor din Bistrița. „De mic am tot mers pe munte. Am mers în Rodnei la patru ani, într-o tabără cu «Salvaţi Natura». Era pe vremea cu «Ceaşcă» şi se făceau încă tabere de genul ăsta", povesteşte Bogdan. Deşi părinții săi erau profesori şi nu prea l-au încurajat în privința sporturilor, acesta a perseverat în această direcţie şi, cu timpul, a trecut şi în domenii extreme.

Este voluntar al serviciilor salvamont de şapte ani. De-a lungul timpului a bătut munți din toată ţara şi a parcurs diverse trasee montane: Făgăraş, Apuseni, Munţii Vrancei şi alţii.

De alpinism utilitar s-a apucat în 2004. „Atunci m-a prins pasiunea, la o lucrare a unui prieten care este acum şeful Serviciului Salvamont Bistriţa-Năsăud. Cu el şi cu alţi prieteni am avut multe ieşiri la Cheile Turzii", spune alpinistul.

Practică raftigul în fiecare primăvară

Însă, unul dintre cele mai interesante preocupări ale sale, şi o mișcare destul de recentă în Bistriţa-Năsăud este raftingul. După ce în 2003 şi 2005 Bogdan a avut parte de un training complet la Besancon, cu tot ce înseamnă alpinism, caiac şi canoe, începând cu 2006 a avut ocazia să îşi pună în practică abilităţile şi la noi în judeţ. Raftingul pe cursul Rebrei sau întreceri de caiac şi canoe la Colibiţa au devenit nişte sporturi practicate şi de bistrițeni de patru ani încoace. Cât ce se topeşte zăpada şi apa devine suficient de învolburată, Bogdan împreună cu alţi practicanţi din județ şi din ţară străbat cei aproximativ 20 de kilometri ai Rebrei în cursele de rafting. „Ne sunăm unii pe alţii, ne întâlnim şi mergem către Valea Rebrei sau la Colibiţa. Ne suim în bărci cu costumele de neopren, cu cască şi veste de salvare. Dacă mergem dimineața, de obicei venim seara", relatează alpinistul. De obicei, cursele de raftig devin adevărate curse obstacole din cauza buştenilor din exploatările forestiere, care sunt antrenaţi pe cursul de apă.

Şi-a rupt piciorul... în casă

În ciuda terbilismului de care îi bănuiesc unii pe practicanţii sporturilor extreme, Bogdan Miholca dă asigurări că atârnatul în corzi şi cursele de-a lungul torenților reprezintă ceva cât se poate de serios şi care trebuie tratat cu responsabilitate. Culmea ironiei, în pofida nenumăratelor sale escaladări, a „partidelor" de schi şi de rafting, Bogdan a suferit un accident... în casă, unde reuşit să-şi fractureze un picior.

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt regulile de bază pentru un alpinist?

B.M. Un alpinist trebuie să ştie să se asigure înainte de toate. Siguranţa înseamnă totul. Fiecare trebuie să ştie să aibă siguranţă şi încredere, când se suie undeva. Dacă nu e sigur pe el, să nu se suie.

Sunt persoane care îi suspectează pe alpinişti de teribilism?

Sunt şi persoane care consideră aşa. Dar alpinismul e chiar o meserie. Poţi să ajungi de la plăcere la o meserie. Nu există teribilism în alpinism. Şi de la doi metri, dacă nu eşti atent, poţi să dai cu capul şi gata.

 Profil

NĂSCUT: 24 iunie 1981, la Bistrița

EDUCAȚIE: Facultatea de Educație Fizică şi Sport

PROFESIE: alpinist utilitar, voluntar salvamont