Sergiu Rădăcină, din acuzator a devenit apărător
0
Sergiu Rădăcină este unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din Bistriţa. De-a lungul carierei sale a fost de ambele părţi ale baricadei şi procuror şi avocat şi ca procuror a fost primul care a cerut achitarea unor inculpaţi arestaţi de colegii de-ai săi.
Deşi este o fire de artist, pictează, cântă la pian şi chitară şi, ca toţi bucovinenii, este foarte religios, Sergiu Rădăcină a urmat Facultatea de Drept iar după ce a terminat a optat pentru meseria de procuror. „În 1986 am terminat facultatea şi am primit prin repartizare post de procuror la Bistriţa. A fost o problemă atunci pentru că soţia mea era avocat şi nu era voie ca doi soţi să ocupe aceste două posturi, dar până la urmă ne-au acceptat. Am fost procuror până în 1992, când am hotărât să trec în barou. Ca procuror situaţia este destul de dură, mai ales din punct de vedere a conştiinţei. Nu mă simţean destul de comod să trimit oamenii după gratii", povesteşte avocatul. Acesta spune că meseria de procuror este una dură, potrivită în special bărbaţilor. „Când eram eu procuror rareori vedeai femei în Procuratură, prima a intrat la bistriţa în 1988. acum sunt mai multe femei ca bărbaţi, or meseria de procuror este una prea dură pentru o femeie", susţine Rădăcină.
Procurorii erau un fel de bau bau
Despre perioada în care a fost procuror, în epoca post decembrisă, povesteşte cu nostalgia unui om dezamăgit de actualul sistem. „Pe vremea comunismului procurorii erau un fel de moaşe comunale, nici măcar o femeie nu putea să avorteze dacă nu avea o hârtie semnată de procuror. Participam şi la cazurile civile nu doar cele penale. Eram ridicaţi pe un piedestal şi aveam foarte multe responsabilităţi. La sfârşit se dăptămână se făceau şedinţe în care se dezbăteau toate soluţiile date de judecători şi împreună decideam, toţi procurorii, unde trebuia făcut recurs şi unde nu", îşi aminteşte Rădăcină. Când a ieşit din procuratură pentru a intra în Baroul de avocaţi a sperat ca lucrurile se vor schimba. „Pe atunci chiar credeam că justiţia va urma un trend ascendent şi se va ajunge la o anumită calitate a actului de justiţie, din păcate m-am înşelat foarte mult", este dezamăgit avocatul.
Serguiu Rădăcină s-a remarcat ca fiind primul procuror care a avut curajul să pună concluzii de achitare la un dosar instrumentat de Procuratură. „Era un dosar cu doi arestaţi într-un caz de viol. De la început mi sa părut curios pentru că toată lumea era trează, se uita la meci, era în timpul Campionatului Mondial de fotbal din 1990, şi totuşi nimeni nu a auziut ţipetele femeii violate. M-am dus la colegul meu care a instrumentat cazul şi i-am zis că eu apreciez că a fost o relaţie sexuală în toată regula consimţită. Aşa ceva nu se mai pomenise ca procurorul să pună concluzii de achitare. În acel moment a fost revoluţie în Procuratură. S-a adunat Consiliul Procurorilor şi au spus că am înebunit, mi-au spus că ceea ce scrie în lege este doar teoretic, dar eu le-am arătat că se poate", povesteşte avocatul.
Cum vedeţi acum activitatea magistraţilor din România?
Activitatea magistraţilor lasă foarte mult de dorit, pentru simplul motiv că a dispărut complet controlul profesional. Înainte de 89 se făceau controale atât asupra procurorilor cât şi a judecătorilor. Fiecare act şi neregulă era găsit şi erau nominalizaţi şi erau făcuţi de mândra minune pe ţară.
Care credeţi că sunt marile probleme ale justiţiei româneşti?
Cea mai mare problemă este aceea că nu există nimic deasupra justiţiei şi magistraţii pot face orice. O altă problemă este prezenţa unor tineri de 25 de ani judecători în complet unic, or aceştia nu au experienţa de viaţă pentru a lua singur decizii. Şi apoi nu avem o practică unitară la nivelul întregii ţări, acum se dau pe cazuri identice sentinţe diferite de la un judeţ la altul.
Profil:
Născut: 28 mai 1958, Gura Humorului
Studii: Facultatea de Drept, Universitatea Al. I Cuza, Iaşi
Familie: Căsătorit, trei copii
Nu îi place: „Nu îmi place lipsa demnităţii la oameni. Ne-am pierdut demnitatea, nu mai avem cuvânt şi coloană vertebrală, de fapt cred că nu am avut-o niciodată. Avem nevoie de control şi să fim împinşi de la spate pentru a face ceva. Oricât am înjurat sistemul ceauşist cred că a găsit soluţia de a ne determina să funcţionăm ca popor"
Îi place: „De mic am avut valenţe artistice. Îmi place să pictez, să cânt la chitară şi la pian. Din păcate nu mi-am focalizat niciodată atenţia în această direcţie şi am ales să devin avocat
Se încarcă comentariile...
