Bistriţa: Silvius Chiş, directorul care a scos la lumină o prinţesă germanică

Silvius Chiş, directorul Complexului Muzeal Bistriţa, este un tânăr pasionat de istorie şi care a crescut pe şantierele arheologice. Ajuns profesor şi apoi şeful Muzeului din oraş, istoricul speră să deschidă sufletele copiilor către ştiinţa pe care el o iubeşte atât de mult: istoria.

Pentru istoricul Silvius Chiş, viaţa i-a fost decisă atunci când era copil şi când îşi petrecea verile la bunicii săi din Dăbâca, „Acolo unde se spunea că a fost cetatea lui Gelu Românul şi unde în acea perioadă încă mai exista un şantier arheologic deschis. Vara după ce arheologii îşi terminau treaba, ieşeam cu prietenii mei şi căutam şi noi prin săpături", îşi aminteşte tânărul istoric. Cea mai importantă descoperire ca şi copil a fost un vârf de săgeată din fier. „Ulterior am găsit mai multe astfel de obiecte, dar nu voi uita niciodată primul vârf de săgeată pe care l-am găsit acolo. Nu am reuşit niciodată să găsim monede, ceea ce era de altfel principala noastră ţintă, dar am scos numeroase obiecte din ceramică şi vârfuri de săgeţi sau suliţe", povesteşte Silvius Chiş.

Pe lângă acel şantier arheologic, dragostea pentru acest domeniu i-a fost insuflată şi de profesorul său de istorie din generală, Pop Gheorghe. „Pe lângă acest profesor excepţional am beneficiat şi de alţi profesori extraordinari în liceu care au reuşit să îşi păstreze aprinsă această pasiune pentru istorie", consideră profesorul de istorie de la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu din Bistriţa.

Practică arheologică într-un castru roman

Apogeul prezenţelor sale pe şantierele arheologice a fost totuşi atins în 1996, atunci când se afla în practică studenţeasă pe castrul roman de la Potaisa, Turda. Atunci, în timp ce supraveghea nişte săpături de verificare a reuşit să descopere una dintre cele mai importante artefacte de pe acel castru, mormântul unei prinţese germanică - Francisca. „A fost pur noroc, dacă săpam jumătate de metru în altă parte o ratam pentru că am prins chiar jumătatea inferoară, de la brâu în jos. Am stat acea noapte şi am păzit artefactele, iar a doua zi am săpat restul morântului. A fost descoperirea acelui an, una dintre acele descoperiri care poate apărea odată la 30-40 de ani", descrie Chiş momentul în care a făcut acea descoperire despre care se vorbeşte şi după 15 ani.

După ce a terminat facultatea de istorie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai a făcut masterat, doctorat şi mai multe studii post universitare inclusiv în insformatică aplicată. A intrat în învăţământ şi în paralel cu predatul la clasă a studiat în continuare clasicismul daco-roman. Ca şi profesor a încercat chiar să oranizeze tabere arheologice pentru elevii săi, dar spune că s-a izbit de două refuzuri din parte acestora. În primul rând faptul că trebuiau să facă muncă voluntară şi apoi faptul că trebuiau să pună mâna pe lopată, pe târnacop sau pe şpaclu.

ÎNTREBARE şi RĂSPUNS

Care sunt principalele obiective pentru 2011 ca şi director al Muzeului Judeţean?

Anul acesta îmi doresc să reuşim să acredităm Complexul Muzeal pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor, de asemenea vrem să acredităm la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior  anuarele pe care le publicăm aici şi reînoirea  acreditării ca şi unitate de cercetare, care expiră anul acest.  

Profil:

Născut: 18 mai 1974, Bistriţa

Studii:   Doctorat în istorie, şcoala superioară postuniversitară de informatică aplicată

Familie: necăsătorit

Nu îi place: nu îi place agitaţia şi nervozitatea lumii în care trăieşte.„Lucrurile nu se mai fac aşezat, calculate la rece. Este prea multă precipitare, prea multă grabă şi din această cauză cred eu că nu merg aşa cum ar trebui", consideră tânărul istoric.

Îi place: „Sunt pasionat de istorie în primul şi primul rând şi tot ce ţine de aceasta, îmi place foarte mult să citesc lucrări de istorie, din păcate nu apuc să citesc cât aş vrea. De asemenea îmi place informatica şi limbile străine", spune directorul de istorie.