Bistriţa: Niculae Vrăsmaş este geologul îndrăgostit de Valea Bârgăului

După ce a agăţat uneltele de geolog în cui, Vrăşmaş s-a dedicat scrisului şi cercetării istoriei şi folclorului ţinutului pe care îl numeşte cu mândrie Ţara Bârgaielor.

A plecat de la 12 ani din satul natal tocmai în capitală şi s-a întors după 50 de ani pentru a trăi şi a scrie în locurile unde are rădăcinile. Spune că a plecat în Bucureşti la studii la îndemnul unui dascăl celebru: scriitorul Radu Petrescu, care  i-a marcat destinul. Petrescu, un important prozator din aşa numita Şcoală de la Târgovişte şi unul dintre precursorii postmodernismului a predat timp de doi ani la şcoala din Prundul Bârgăului, care acum îi poartă numele. Deşi dascălul său l-a influenţat enorm Nicolae Vrăşmaş îşi va amâna pasiunea pentru scris timp de 50 de ani, preferând să urmeze geologia, un domeniu mai pragmatic A bătut munţii României zeci de ani, a scris studii de geologie  şi despre activitatea sa a relatat episodic presa vremii. A păstrat frânturi din articolele şi reportajele despe munca sa de geolog din ziarele din Suceava până în Harghita, dar şi dntr-o carte de călătorii apărută în 1973 unde îi este dedicat un capitol intitulat „altfel de călătorii spre centrul pământului". Dintre toate peregrinările sale geologice, prospecţiunile din Munţii Călimani i-au rămas cele mai aproape de suflet. Este convins că ar fi găsit filoane de aur într-o galerie între Colibiţa şi Domnişoara, însă după ani de muncă,cercetările nu s-au finalizat, iar galeria a fost abandonată după 1989." În zona aceea au mai existat cercetări sporadice făcute de austrieci, şi ulterior în 1949, au fost şi multe legende ale locului. Este un loc în care cercetările ar trebui redeschise", este convins cercetătorul.

S-a reaşezat în Bârgău după 50 de ani

A renunţat la geologie în 2000 când s-a pensionat şi a revenit definitiv în ţinuturile natale pentru a se dedica scrisului şi gazetăriei.  Pasiunea pentru descoperirea a tot ceea ce este legat de ţinutul de baştină s-a materializat în redactarea a patru volume plus a unei publicaţii cu caracter săptămânal intitulată Gazeta de Bârgău, pe care o scrie şi editează neîntrerupt de cinci ani. Ultimul volum, lansat ieri încearcă să descifreze importanţa unui monument al naturii, un  molid secular de 20 de metri, năruit misterios cu o săptămână înainte de cutremurul din 1977, pentru imaginaţia colectivă a Văii Bârgaielor. Bârgăuanii i-au dedicat legendarului arbore un festival de folclor, care îşi continuă tradiţia chiar şi la 33 de ani de la prăbuşirea copacului.  

Profil

 Născut: 3 noiembrie 1939, Prundu-Bârgăului

Familie: căsătorit

Studii:Facultatea de Geologie-Geografie Bucureşti, 1964

Ce-i place: se declară un îndrăgostit de natură şi de peisajele montane. Iubeşte oamenii şi este convins că fiecare are ceva bun în el şi că trebuie înţeles în individualitatea sa. Este pasionat de lectură

Ce nu-i place: respinge minciuna, pe care o admite doar în doze mici, aunci când adevărul provoacă suferinţă. Nu agrează oamenii care nu se ţin de cuvânt

Întrebare şi răspuns: De ce este atât de important Regele Brazilor pentru bârgăuani?

N.V: Acest arbore a fost un simbol. Avea 20 de metri înălţime şi 50 de centimetri grosime , dar nu dimensiunile îl făceau atât de impunător, ci mai degrabă forma sa în formă de candelabru  , cu 12 grupuri secundare ca nişte lumânări. Era o raritate floristică şi fusese declarat monument al naturii. Au circulat tot felul de legende despre el, inclusiv că ar fi avut legătură cu domnitorul Vlad Ţepeş, care ar fi umblat în peregrinări prin această zonă. Iar când a căyut , răpus de o furtună cu o săptămână înainte de cutremurul din 1977, oamenii au spus că nu  a fost o întâmplare.