Bistriţa: Clopoţelul sună de două ori pe săptămână

Adrian Abrudean îşi face lecţiile împreună cu părinţii săi

Adrian Abrudean este un băiat de 12 din Bistriţa care face lecţii acasă, în scaunul cu rotile, cu fosta sa învăţătoare. În Bistriţa-Năsăud sunt 35 de elevi cu nevoi speciale asemeni lui Adrian. Inspectorul şcolar Daniel Pavelea spune că profesorii care predau la domiciliul acestor copii riscă să nu mai fie plătiţi.

Curios şi vorbăreţ, Adrian Abrudean, sau Adişor cum îl alintă toţi, îşi aştepta ieri, acasă, cu nerăbdare profesoara ca să facă lecţii. Pentru Adrian, clopoţelul sună de două ori pe săptămână, lunea şi miercurea, la ora 12.00. El este înscris în clasa a V-a la Şcoala „Ştefan cel Mare" din Bistriţa, însă starea de sănătate nu-i permite să meargă singur la şcoală. „Îmi plac lecţiile cu doamna. Mă învaţă lucruri interesante şi mereu începem cu materiile mele preferate, istoria şi geografia", spune băiatul. „Doamna" este învăţătoarea Sanda Ganea de la  „Ştefan cel Mare". Studiile îi permit să predea şi la gimnaziu. Profesoara vine în fiecare zi de luni şi miercuri. Învaţă împreună unul de la celălalt. Dăscăliţa îi predă patru ore pe săptămână de română, matematică, istorie, geografie şi biologie. Iar Adrian, prin felul său de a fi, îi aminteşte cât de frumoasă e viaţa şi cât de mici par unele probleme.

O oră începe cu „ce mai faci?"

Sanda Ganea îl îndrăgeşte foarte mult pe Adişor. Cei doi se cunosc din clasa I. „Când ajung la Adişor acasă nu intru direct în materie. Mai întâi îl întreb ce mai face. Ne destindem reciproc. Vorbim despre ce a mai făcut de la întâlnirea anterioară şi apoi facem lecţii", explică profesoara. Ea începe cu materiile lui preferate pentru că dă randament maxim, iar ulterior face şi restul disciplinelor, cu pauze de câteva minute, ca la şcoală. „Fac toate materiile, din fiecare câte puţin. Între cei doi este o relaţie specială. Doamna simte foarte bine când Adişor oboseşte sau îşi pierde interesul pentru o anumită lecţie. Cei doi empatizează foarte bine", spune mama băiatului, Marieta Abrudean, profesoară de română la un colegiu din oraş.

 „Îl iubesc ca pe propriul meu fiu"

 „E un copil cu o voinţă de fier, foarte isteţ şi perspicace. Adişor este un model pentru ceilalţi elevi, dar şi pentru adulţi. Îl iubesc ca pe propriul meu fiu", mărturiseşte dăscăliţa, care are acasă un băiat de aceeaşi vâstă cu Adrian.

Ea e uimită de receptivitatea acestui elev, de rapiditatea cu care reţine tot, de setea lui de cunoaştere, mai ales că nu poate să scrie. Părinţii i-au luat un calculator special, cu un monitor mare şi o tastatură mică care să nu-i obosească ochii. „Îi admir pentru tenacitatea şi răbdarea lor. Nu am cuvinte prin care să descriu cât de special e pentru mine acest elev", adaugă profesoara. Adrian adoră să citească despre faptele oamenilor din trecut, are o grămadă de enciclopedii şi dvd-uri pe teme istorice.

Adrian nu mai poate merge de la vârsta de 6 ani deoarece suferă de distrofie musculară, o boală ereditară. El a urmat clasa I la Şcoala Generală „Ştefan cel Mare". Din cauza unor probleme respiratorii, medicii i-au recomandat să înveţe acasă.

Casetă:  35 de copii speciali

În situaţia lui Adrian sunt 35 de copii în tot judeţul. Ei sunt şcolarizaţi la domiciliu. „E dreptul lor la educaţie. Prin acest sistem au o şansă", spune inspectorul Daniel Pavelea. El mai afirmă că unii profesori care predau la domiciliu riscă să nu fie plătiţi dacă directorii lor nu le prind aceste ore în planul de şcolarizare.