Bistriţa : Portret/ Carmen Creţu- "Medicul trebuie să înveţe continuu"
0
Practică medicina de 27 de ani şi după o experienţă care a inclus mii de bolnavi s-a întors în aula universitară pentru o a doua specializare. La 54 de ani medicul de familie ia drumul Sibiului unde urmează rezidenţiatul în medicina muncii, plus un masterat. Spune că medicina este o profesie care te obligă să înveţi continuu.
Carmen Creţu a ştiut dintotdeauna că va fi medic, încă de pe vremea când îşi consulta păpuşile cu obiecte din trusa medicală improvizată. Iar dorinţa de a face medicină i s-a întârit cu fiecare boală a bunicilor, ori a părinţilor. „ Le spuneam că o să mă fac doctoriţă şi o să-i vindec de toate bolile. Din păcate cu bunicii n-am mai apucat pentru că s-au prăpădit înainte de a termina facultatea”, îşi aminteşte Carmen Creţu. Părinţii au susţinut-o, deşi medicina e şcoală grea şi lungă, mai ales pentru o femeie care vrea să se aşeze la casa ei. În lunile cât a învăţăt pentru admitere, tatăl, inginer agronom, deşi obosit după o zi lungă de muncă îşi făcea timp să o asculte de fiecare dată. Meseria a învăţat-o la ţară, unde a ajuns după 6 ani de facultate plus trei de stagiu. A început la Lechinţa, după care a ajuns la Mărişel. Cazuri de toate felurile: de la copilaşi cu toate bolile, până la naşteri pe bandă rulantă. Până seara târziu, uneori noaptea, nu ajungea acasă la Bistriţa. Dar se consideră o norocoasă, pentru că a trecut cu bine de toate. Şi griji erau destule. „ Niciodată nu erai liniştit. Mereu era câte un bolnav cu perfuzii ori vreun copil bolnăvior”. Iar grijilor de medic li se adăugau suprasarcinile de la partid:” Cel mai greu era cu micuţii şi cu femeile însărcinate. Dacă doamne fereşte, murea vreun astfel de pacient, indiferent de cauză, era un scandal uriaş. Trebuia să dai note explicative de la direcţie până la Partid. Am avut colegi care nu au mai vrut să profeseze câţiva ani după asemenea episoade”, îşi aminteşte doctoriţa.
Să înveţi toată viaţa
Cel mai greu i-a fost când a devenit ea însăşi mămică. S-a căsătorit din anul IV, dar a amânat cât a putut momentul maternităţii. Când au venit copiii, la un interval de doi ani unul de altul, cu doar trei luni de concediu de maternitate pentru fiecare, lucrurile s-au complicat. Dar le-a împăcat pe toate, mai cu o detaşare prin Bistriţa, inclusiv la Ambulanţă., mai cu o medicină de întreprindere, înlocuind un coleg. În Bistriţa a venit cu acte în regulă în 1990, după aşa numitele „examene de intrat în oraş”.Dar nu a încetat nicicând să înveţe, pentru că medicina este o meserie pe care dacă te respecţi şi îi respecţi pe ceilalţi, nu o poţi face altfel. De la rezidenţiatul în medicina de familie, examenele de primariat, conferinţe peste conferinţe, la a doua specializare în medicina muncii, doctoriţa Creţu nu a renunţat la studiu.
Ce-i place:
Călătoriile, în special croazierele, grădinăritul şi gastronomia clasică. Îi plac şi bucatele exotice pe care le găteşte însă soţul. Se delectează cu dezbaterile politice şi regretă că nu prea are cu cine să le comenteze.
Ce nu-i place:
Bârfa şi minciuna, petrecerea inutilă a timpului.
Întrebare şi răspuns:
Cum vă împăcaţi cu birocraţia din sistemul de sănătate?
C.C. Foarte greu. Noi medicii de familie suntem sufocaţi de actele pe care trebuie să le completăm. După cinci ore cu pacienţii cel puţin două mai petrecem ca să facem acte. Pierdem foarte mult timp aşa şi sarcinile cresc cu fiecare program nou pe care îl introduce Casa de Asigurări.Uneori pentru un pacient cu o boală cronică trebuie să completăm 2-3 reţete, în funcţie de tipul de program plus restul actelor. În mod normal medicii ar trebui să angajeze o asistentă medicală numai pentru acte, dar puţini îşi permit asta.
Profil
Născută: 20 decembrie 1955
Ocupaţie: medic de familie Bistriţa
Studii: Facultatea de medicină Cluj, licenţă 1982
Familie: căsătorită, doi copii
Se încarcă comentariile...
