Balazs Deneş, un profesor de sport la minorităţi

Profesor de sport. Balazs Deneş este de câţiva ani inspectorul responsabil cu minorităţile în Inspectoratul Şcolar. Deşi a lucrat ani buni,  în câteva reprize în Inspectoratul Şcolar Bistriţa-Năsăud, spune că marea dragoste a sa rămâne munca de dascăl.

Meseria de profesor de sport a fost tradiţie de familie în cazul inspectorului Balazs: „un unchi de-al meu  meu şi doi verişori sunt profesori de sport, se pare că ne-a fost predestinat aşa", este convingerea la care a ajuns acum. În plus, un profesor de sport din şcoala generală i-a prezis că va fi dascăl de sport. „Regretatul profesor nu s-a înşelat", constată acum. Pe vremea aceea părinţii însă, oameni de la ţară, ar fi vrut să-l vadă cu o meserie mai practică: aşa că l-au determinat să dea la un Liceu Metalurgic. „Norocul meu a fost că am picat acel examen şi am dat la Liceul 11 din Cluj, care avea profil sportiv, unde am şi intrat", îşi reaminteşte dascălul.

Şcoala internatului

A stat în internat pe toată perioada liceului şi ulterior în cămin, iar experienţa l-a disciplinat: „Am învăţat în internat cum să mă gospodăresc, cum să îmi aranjez lucrurile mărunte, cât de importantă este ordinea dar m-am deprins şi cu spiritul comunitar", În privinţa mişcării, în liceu şi ulterior la facultate a  practicat multe sporturi, însă atletismul a rămas marea dragoste: „N-am ajuns la performanţe mari nici în atletism, dar am cîştigat multă experienţă. Bani însă a câştigat de pe urma fotbalului. Chiar dacă a fost vorba numai de divizia C ori divizia judeţeană, o vreme banii din fotbal l-au ajutat să se întreţină.

An de an la poarta Inspectoratului

Deşi a terminat facultatea cu media peste nouă repartiţia naţională de atunci l-a aruncat într-un  sat din judeţul Satu-Mare. Acum spune că repartiţia s-a dovedit una norocoasă, pentru că în Bărsăul de Sus şi-a cunoscut soţia, profesoară de limba română-spaniolă. După doi ani în Satu-Mare profesorul Balazs şi soţia au renunţat la titularizare şi au venit în Bistriţa-Năsăud. „Soţia era însărcinată şi nu aveam cu cine lăsa copiii în grijă acolo", explică decizia de atunci. Vreme de mai mulţi ani cei doi au luat an de an drumul Inspectoratului Şcolar pentru repartiţia unei catedre. „Am lucrat pe rând  în Cireşoaia, Braniştea, Măluţ, Nuşeni, Bistriţa sau Beclean, dar şi în Căianu Mic, Căianu Mare şi Dobric. Din 2001 lucrează în Inspectoratul Şcolar, unde a fost pe rând inspector pentru minorităţi dar şi inspector general adjunct. Şi după o viaţă de migrare prin tot felul de şcoli are propria părere despre titularizare: „Titularizarea ar trebui să o facă unităţile şcolare. Aşa directorul şcolii nu poate reproşa nimănui că i s-a impus un profesor. Dimpotrivă poate vedea calitatea profesională a fiecăruia şi după o atentă observare poate decide în cunoştinţă de cauză.  Cred că 50 % din decizia de titularizare ar trebui să o aibă comitetul director al şcolii, iar câte 25 % comitetul de părinţi şi comunitatea locală", este părerea inspectorului şcolar.

Ce-i place: meseria de dascăl în primul rând. Apoi iubeşte atletismul, iar în timpul liber se recrează făcând pomicultură

Ce nu-i place: lipsa de seriozitate, oamenii care evită să spună adevărul, dar comentează pe la spate, îi respectă pe cei care-şi spun părerea, indiferent care ar fi aceasta

Întrebare şi răspuns:

Dacă ar fi să-i sfătuiţi pe părinţi către ce sport să-i îndrume pe copii pentru a se dezvolta armonios, ce le-aţi spune?

B.D.:I-aş sfătui să-şi dea copiii la atletism. Desigur, este bine să practice câte un pic din toate, însă alergările şi săriturile ajută corpul copilului să se dezvolte armonios. Niciun alt sport nu face asta: se ştie că cei care practică gimnastică de performanţă rămân mai scunzi, iar handbalul lungeşte corpul.